Autor: STRETEANU Florin
Publicat în: Caiete de Drept Penal nr. 4/2018
Disponibil online: aici.
Rezumat: Recent, Curtea Constituţională a fost sesizată cu o excepţie vizând dispoziţiile art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal, text potrivit căruia în cazul săvârşirii a două infracţiuni, dintre care una în timpul minorităţii şi una după majorat, pentru infracţiunea comisă în timpul minorităţii se ia o măsură educativă, iar pentru infracţiunea săvârşită după majorat se stabileşte o pedeapsă, după care: […] b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puţin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârşirii infracţiunii comise după majorat. Admiţând excepţia Curtea a statuat că sintagma „cel puţin” din cuprinsul textului analizat este neconstituţională, ceea ce înseamnă că, pe viitor, textul se va citi şi aplica fără această sintagmă. Într-o motivare superficială, Curtea reţine că prevederea legală în discuţie instituie, în cazul persoanei care a comis în concurs o infracţiune în timpul minorităţii şi o infracţiune după majorat, un tratament mai sever decât în situaţia în care ambele infracţiuni ar fi fost comise ca major, ipoteză în care sporul aplicabil este limitat la 1/3 din cealaltă pedeapsă (art. 39 C.pen.). Concluzia Curţii este criticabilă, în condiţiile în care textul analizat nu reglementează doar ipoteza concursului de infracţiuni, ci şi situaţia în care noua infracţiune este comisă după condamnarea definitivă pentru prima fapta. Or, pentru această situaţie, în cazul majorului se poate ajunge până la totalul aritmetic al celor două pedepse, limită ce nu poate fi depăşită nici potrivit art. 129 alin. (2) lit. b) C.pen. În plus, în baza deciziei Curţii Constituţionale, se poate ajunge, ca efect al comiterii unei noi infracţiuni, la o reducere considerabilă a duratei privării de libertate deja dispuse în considerarea primei infracţiuni, aşa cum se întâmplă atunci când durata măsurii educative era semnificativ mai mare decât durata pedepsei aplicate pentru noua infracţiune.
După publicarea deciziei Curţii în Monitorul Oficial, se deschide calea recalculării pedepselor deja pronunţate în baza acestui text şi reducerii lor, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile art. 6 C.pen.
Cuvinte-cheie: Curtea Constituţională; minoritate; pluralitate de infracţiuni; contopire pedepse şi măsuri educative.
Titlul lucrării în engleză: Brief comments on Decision no. 601/2018 of the Constitutional Court. A critical note
Abstract: Recently, the Constitutional Court was challenged with a claim regarding the unconstitutionality of Article 129 paragraph (2) let. b) of the Criminal Code, according to which „in case of two offenses, one of which is committed while underage and the other one after having turned 18, an educational measure shall be ordered for the offense committed while underage and a penalty shall be ordered for the offense committed after having turned 18 […] b) in case of custodial educational measures, if the penalty is imprisonment, the imprisonment shall apply and shall be extended by at least one-fourth of the duration of the educational measure or of the remaining educational measure still to be served at the date of the offense committed after having turned 18”. The Court considered the text to be unconstitutional, in the sense that the phrase „at least” is unconstitutional. This means that in the future, this text will be applicable without the aforementioned phrase. In a superficial reasoning, the Court appreciated that the legal provision in question institutes, in the case of the offender who committed two concurrent offenses – one being a minor, and another one after coming of age, a more severe treatment when compared to the situation in which both offenses would be committed while being over 18 of age, in this case, the effect being just of increasing the penalty by 1/3 of the other penalty (Article 39 of the Criminal Code). The conclusion of the Constitutional Court is at least objectionable, since the text in question regulates both the situation provided in Articles 38 and 39 of the Criminal Code and the situation in which another offense is committed after an initial final conviction. As such, in the latter situation, if the offender is above 18, the sentencing process can reach a final penalty summed by the arithmetic total of the two, a limit that cannot be overpassed according to Article 129 paragraph (2) let. b) of the Criminal Code. Moreover, on the basis of the Constitutional Court’s decision, as a result of the commission of a new offense, a considerable reduction in the duration of the deprivation of liberty already established in the first offense is possible, as it happens when the duration of the educational measure is significantly higher than the length of the punishment applied for the new offense.
After the publication of the Court’s decision in the Official Gazette, a pathway is open towards the recalculation of the penalties applied on the basis of this text, insofar as the conditions provided in art. 6 of the Criminal Code are fulfilled.
Keywords: multiple offenses; minority; calculus of penalties; educational measures.
