Materiale asemănătoare
- Scurte consideraţii privind măsurile preventive privative de libertate în reglementarea noului Cod de procedură penală
- Limitele controlului exercitat de judecătorul de drepturi și libertăți asupra actelor procurorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă a inculpatului
- Considerații cu privire la natura și modul de calcul al termenului de 5 zile prevăzut de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală
- Analiza condițiilor care trebuie îndeplinite pentru a se dispune prelungirea măsurii preventive a arestului la domiciliu în cursul urmăririi penale prin raportare la jurisprudența Curții Constituționale a României și a Curții Europene a Drepturilor Omului
- Competența de soluționare a cererii de părăsire a domiciliului în ipoteza în care față de inculpat s-a luat măsura arestului la domiciliu, iar dosarul se află în calea contestației în procedura camerei preliminare
Autor: BĂLAN Cristian
Publicat în: Pandectele Romane nr. 5/2017
Disponibil online: aici.
Rezumat: Apariţia Codului de procedură penală a presupus, pe lângă reformarea instituţiilor existente în reglementarea de la 1968, introducerea unor noi instituţii, în scopul de a asigura îndeplinirea obiectivelor fixate de legiuitor în configuraţie a procesului penal. Una dintre instituţiile nou apărute în Cod a fost şi acordul de recunoaştere a vinovăţiei. Fiind prezentat de către legiuitor ca o soluţie eficientă pentru reducerea termenului de soluţionare a cauzelor penale, în speţele în care inculpatul recunoaşte învinuirea ce i se aduce, chiar din faza urmăririi penale, acordul de recunoaştere a vinovăţiei a generat o serie de probleme în practică, care au dus spre o diminuare a ponderii în care această procedură a fost utilizată de către organele judiciare chemate a rezolva cauzele penale.
Prezentul studiu analizează eficienţa instituţiei acordului de recunoaştere a vinovăţiei, prin prisma problemelor apărute în practica judiciară a instanţelor sesizate a îl aplica. Pentru o mai bună sistematizare a informaţiilor, procedura a fost analizată în raport de elementele principale ale acordului, respectiv titularii, obiectul, condiţiile de fond şi formă, controlul judiciar, precum şi efectele încheierii acestuia. Fiecare secţiune porneşte de la analiza reglementării incidente, urmând a fi prezentate soluţiile practicii judiciare pe aspectele dezbătute, iar la final, standardul constituţional sau convenţional care asigură respectarea dreptului la apărare.
Nu în ultimul rând, lucrarea cuprinde şi observaţiile privind eficienţa instituţiei, pe baza cărora se va aprecia asupra modalităţii în care acordul de recunoaştere a vinovăţiei a contribuit efectiv la reducerea termenului de soluţionare a cauzelor, asigurând totodată garanţiile suficiente pentru ocrotirea dreptului la apărare al inculpatului.
Cuvinte-cheie: acord de recunoaştere a vinovăţiei; condiţii de fond şi formă; control judiciar; drept de acces la o instanţă; validitatea consimţământului inculpatului; remedii pentru încălcarea termenului rezonabil.
Abstract: The emergence of the Code of Criminal Procedure implied, in addition to reforming the institutions existing in the 1968 regulation, the introduction of new institutions in order to ensure the achievement of the objectives set by the legislature in the configuration of criminal proceedings. One of the new institutions in the Code was the agreement for the recognition of guilt. Being presented by the legislature as an effective solution for reducing the time to decide criminal cases where the defendant admits the charge against him, even in the criminal prosecution phase, the agreement for the recognition of guilt has generated a number of problems in practice, which has led to a decrease in the share where this procedure was used by the judicial bodies called to decide criminal cases.
This study analyzes the effectiveness of the institution of the agreement for the recognition of guilt, in the light of the problems encountered in the judicial practice of the courts notified to apply it. For a better systematization of information, the procedure has been analyzed in relation to the main elements of the agreement, namely the holders, the object, the substantial and formal requirements, the judicial control, as well as the effects of its conclusion. Each section starts from the analysis of the incidental regulation, while also presenting the solutions of the judicial practice on the debated issues, and finally, the constitutional or conventional standard that ensures the observance of the right of defence.
Last but not least, the paper also contains comments on the effectiveness of the institution, which will be used to assess how the agreement for the recognition of guilt effectively contributed to the reduction of the time to decide cases, while also ensuring sufficient guarantees to protect the defendant’s right of defence.
Keywords: agreement for the recognition of guilt; conditions of substance and form; judicial control; right of access to court; validity of the defendant’s consent; remedies for breach of reasonable time.
