Autor: Lucian POENARU
Publicat în: Curierul Judiciar nr. 9/2017
Revistă disponibilă: aici.
Rezumat: Acest articol își propune să verifice în ce măsură o răspundere penală pentru plagiat poate fi avută în vedere pentru a afla utilitatea unei astfel de răspunderi în acest domeniu de interes. Analiza începe prin verificarea unor concepte particulare în dreptul de autor pe baza studiilor juridice recente și continuă cu prezentarea implicațiilor penale ale acțiunilor considerate plagiat, fie în înțelegerea de bază, fie în cea juridică a cuvântului. În ceea ce privește conceptul de originalitate, acesta este legat de persoana care a creat lucrarea și trebuie apreciat în raport cu învelișul care dezvăluie personalitatea autorului. Acest test al originalității trebuie aplicat oricărei creații intelectuale, fie în literatură, fie în știință, chiar dacă aceasta din urmă are un conținut sau o redactare standard. Astfel, conceptul de originalitate nu trebuie legat de idee, ci de opera în sine. Mai mult, dreptul de autor asupra operelor originale nu ar trebui să fie condiționat de valoare sau importanță. Lucrarea arată că lucrările originale vor trebui protejate în totalitate și pentru o astfel de protecție legea nu a fost interesată de cantitatea, calitatea și conținutul operei create. În ceea ce privește conceptul de „idee”, studiul arată că aceasta reprezintă o informație care nu este protejată legal decât dacă deținătorul dovedește că terții sunt obligați în mod corespunzător să nu dezvăluie informația, ca parte a unui drept exclusiv. În consecință, ideile ar trebui să rămână la îndemâna oricui și nu pot fi însușite. Atunci când ideea este atrasă în lucrare, obiectul protecției dreptului de autor este opera în sine, ceea ce înseamnă că ideile nu ies din domeniul public și nu se uzează niciodată. Având în vedere răspunderea penală pentru plagiat, Lucrarea arată că acțiunile considerate plagiat prezintă relevanță răspunderii penale doar ca încălcare a drepturilor de autor sau pură fraudă. Ca atare, art. 141 din Legea nr. 8/1996 protejează pe cale penală dreptul de a fi identificat ca autor al unei opere (dreptul de paternitate), iar formularea legală trebuie interpretată ca atare. Dacă plagiatul nu se referă la elemente protejate prin drepturi de autor, răspunderea penală pentru încălcarea drepturilor de autor nu va fi aplicabilă. În sfârșit, articolul subliniază că plagiatul poate fi considerat fraudă, dar numai dacă acțiunea în sine a fost legată concret de rezultat, respectiv de înșelăciune și de prejudiciul cauzat de plagiat.
Cuvinte-cheie: plagiat; dreptul de paternitate în dreptul de autor; idee; deturnarea dreptului de autor; fraudă.
Titlul lucrării în engleză: A study on plagiarism: criminal law consequences
Abstract: This article aims to verify to what extent a criminal liability for plagiarism can be envisaged in order to learn the usefulness of such a liability in this area of interest. The analysis commences by verifying some particular concepts in copyright based on the recent legal studies and continues with presenting the criminal implications of actions regarded as plagiarism either in the basic or legal understanding of the word. Regarding the concept of originality, such is related to the person creating the work and must be appreciated with respect to the shell revealing the personality of the author. This test of the originality must be applied to any intellectual creation, either in literature or science, even if the latter has standard content or wording. Thus, the originality concept should not be linked to the idea, but to the work itself. Moreover, copyright in original works should not be conditional on value or importance. The paper shows that original works will have to be all protected and for such protection the law was not interested in the quantity, the quality and the content of the work created. With regard to the concept of “idea”, the study shows that such represents an information which is not legally protected unless the holder proves that third parties are duly obliged not to disclosing the information, as part of an exclusive right. As a consequence, ideas should remain available to anyone and cannot be appropriated to oneself. When the idea is allured into the work the object of copyright protection is the work itself, which means that ideas do not leave the public domain and they never wear out. Considering the criminal liability for plagiarism, the paper shows that actions considered as plagiarism present criminal liability relevance only as copyright infringement or pure fraud. As such, art. 141 of Law no. 8/1996 protects by criminal means the right to be identified as the author of a work (the right of paternity) and the legal wording should be interpreted as such. If plagiarism does not refer to elements protected by copyright, criminal liability for copyright infringement will not be applicable. Finally, the article pinpoints that plagiarism can be considered fraud but only if the action itself was concretely related to the result, respectively to the deceit and to the damage caused by plagiarism. Thus, not all plagiarism is fraud and should be verified if the lay out in the work was made with the sheer purpose of cheating by presenting a false impression over the authorship of the work, if such deceit was made to obtain a benefit and if damage was caused.
Keywords: plagiarism; the right of paternity in copyright; idea; misappropriation of authorship; fraud.
