Autor: Ștefan-Alexandru TOMA
Publicat în: Caiete de drept penal nr. 3/2016
Revistă diponibilă: aici.
Rezumat: La 1 februarie 2014 a intrat în vigoare o nouă reglementare în materie penală, ce a adus importante modificări, atât în partea generală, cât şi în cea specială. Una dintre instituţiile care a suferit modificări importante este şi eroarea, de principiu cauză de neimputabilitate, prevăzută de art. 30 al noului Cod penal. Aceasta va fi analizată în mod detaliat în cadrul acestui articol, insistând mai mult asupra aspectelor de noutate, precum şi asupra acelor elemente care generează deja opinii diferite în doctrină. De asemenea, vom avea în vedere unele ipoteze de concurs cu alte cauze de neimputabilitate.
În doctrina corespunzătoare noului Cod penal s-au conturat două orientări, raportat la modalitatea de analiză a erorii. O primă orientare pe care o putem denumi conservatoare, tradiţionalistă, abordează eroarea în aceeaşi manieră ca şi sub imperiul vechiului Cod penal, distingând între eroarea de fapt [alin. (1) – (3)], eroarea de drept extrapenal [alin. (4)] şi cea de drept penal [alin. (5)]. Cealaltă abordare are în vedere voinţa legiuitorului exprimată expres în Expunerea de motive, făcând distincţie în principal între eroarea asupra elementelor constitutive sau eroarea asupra tipicităţii [alin. (1) – (4)] şi eroarea asupra interdicţiei [alin. (5)]. Aceasta nu înseamnă însă că vechea clasificare şi-a pierdut importanţa, ci doar că a trecut în plan secundar.
Dacă eroarea asupra tipicităţii nu ridică probleme deosebite, nu acelaşi lucru se poate susţine despre cel de-al doilea tip de eroare. Interpretările diferite se datorează şi tăcerii legiuitorului, care în Expunerea de motive nu exemplifică, pentru a ne putea da seama cât de mult putem extinde domeniul de incidenţă al art. 30 alin. (5). Din acest punct de vedere doctrina este împărţită, unii autori tratând în cadrul alin. (5) doar eroarea de drept penal, în timp ce alţi autori apreciază că eroarea asupra interdicţiei se poate prezenta în concret atât ca o eroare de fapt, cât şi ca o eroare de drept, penal sau extrapenal, după caz. Un alt aspect care priveşte eroarea asupra interdicţiei şi care ar putea suscita discuţii este acela de a şti în ce măsură eroarea directă de drept penal poate fi sau nu subsumată acestui tip de eroare. Avem în vedere eroarea de drept penal cu privire la existenţa textului legal de incriminare, cu privire la domeniul de incidenţă al acestuia, ori cu privire la un element constitutiv al infracţiunii văzut din perspectivă normativă (al faptului că este sau nu prevăzut de lege pentru ca fapta să fie calificată ca infracţiune). Din acest punct de vedere, am argumentat că ar trebui avută în vedere şi această formă a erorii de drept penal din perspectiva art. 30 alin. (5). Rămâne de văzut cum va interpreta practica textul legal menţionat, în cazul în care se va invoca o astfel de eroare. Şi chiar dacă eroarea ar fi una culpabilă, ar exista cel puţin premisele reţinerii unei circumstanţe atenuante judiciare în temeiul art. 75 alin. (2) lit. b).
Cuvinte-cheie: eroare; imputabilitate; tipicitate; interdicţie; eroare de fapt; eroare de drept; culpabil; invincibil.
Titlul lucrării în engleză: A new normative perspective over error in Criminal Law
Abstract: On 1st February 2014 a new criminal regulation came into effect, which brought important modifications, both in general and special section of the Code. The error is one of the institutions affected by these important changes, a cause which excludes the culpability, provided by Article 30 of the new criminal Code. This topic will be in detail analyzed in this study, focusing on new aspects, as well as on aspects which already generate different views in doctrine. Also, we will take some hypothesis of conflict with others causes which exclude the culpability into account.
In the writings relative to new criminal Code, a two-folded approach regarding the way to analyze the error can be observed. A first approach, that can be called the conservative or traditional one, analyzes the error in the same manner as under the ancient criminal Code, making distinction between mistake of fact [paragraphs (1) – (3)], mistake of noncriminal law [paragraph (4)] and mistake of criminal law [paragraph (5)]. The other approach takes account of the Lawgiver’s will exposed into the explanatory memorandum, distinguishing mainly between error on the elements of the offence [paragraphs (1) – (4)] and error as to the prohibition [paragraph (5)]. It does not mean that, in this approach, the first classification became unimportant, but only that is in the background.
If the error concerning the elements of the offence raises no specially issues, we cannot say the same thing about the second kind of error. The different interpretations are also caused by the silence of the Lawgiver, who gave not examples in the explanatory memorandum, so we can realize how much we can extend the scope of Article 30 paragraph 5. From this point of view the doctrine is divided, some authors only including the mistake of criminal law here, while the others consider the error as to the prohibition involving a mistake of fact, of noncriminal or criminal law, as the case may be.
Another aspect regarding the error as to the prohibition and which could generate many controversies is the fact to know if the direct error as to the prohibition can or cannot be subsumed under this kind of error. We refer to the mistake of criminal law regarding the existence of the criminal law provision, relative to the scope of it, or concerning a component of the offence seen by legal view (if is or isn’t provided by law that the fact can be qualified as offence). From this point of view, we argued that this kind of error should be taking into account in the light of Article 30 paragraph 5. It remains to be seen the jurisprudential interpretation of the mentioned legal provision, in case of invoking such kind of error into the court. And even if the error was avoidable, would be the premise to retain a judicial mitigating circumstance in accordance with the Article 75 paragraph 2 point b) at least.
Keywords: error; culpability; providing by law; prohibition; mistake of fact; mistake of law; avoidable; unavoidable.
