Autor: Raluca Iuliana DIAC
Publicat în: Analele Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Supliment nr. 1/2022
Disponibil online: aici.
Rezumat: Dacă locul pe care proba cu martori îl ocupă în procesul penal este unul predominant, acest lucru se cuvine însăși naturii împrejurărilor ce urmează a fi dovedite și nu datorită faptului că această probă ar da dovadă de desăvârșire în actul ei final. Această lucrare își propune să aducă în prim plan studiile ce au explicat mecanismele psihologice care pot afecta veridicitatea informațiilor relatate de către martorii de bună-credință, a căror dorință de a se implica în aflarea adevărului nu poate fi contestată. Luând în considerare studiile și experimentele derulate de-a lungul timpului se demonstrează astfel cum o probă relativ simplu și ușor de administrat din punct de vedere procedural, psihologic și criminalistic necesită cunoștințele ambelor domenii, venind unul în completarea celuilalt. De asemenea, dezvoltarea unei colaborări în acest sens ar ușura și ar valorifica rezultate în ambele direcții: organele de anchetă vor primi ajutor în managerierea unor astfel de situații, iar psihologilor li s-ar putea oferi material pentru continuarea și evoluția cercetărilor, putând observa „cu ochii lor” ce tactici necesită îmbunătățiri și ce aspecte necesită o cercetare mai amănunțită.
Cuvinte-cheie: tactică criminalistică; declarații de martor; mecanisme psihologice; sindromul falselor amintiri.
Titlul lucrării în engleză: Influencing witness statements through psychological tactics
Abstract: If the place the witness testimony occupies in the criminal proceeding is a prevailing one, this is due to the very nature of the circumstances that have to be proved and not because this evidence would prove itself perfect in its final act. This paper aims to bring to the fore studies that have explained the psychological mechanisms that can affect the veracity of information reported by bona fide witnesses, whose desire to get involved in finding out the truth cannot be disputed. Taking into account the studies and experiments carried out over time, it is proven how a relatively simple and easy evidence from a procedural point of view, requires knowledge of both psychological and forensic fields, complementing each other. Moreover, the development of a collaboration in this regard would facilitate and harness the results in both directions: the investigative bodies will receive help in the process of managing such situations, and psychologists could receive data for thy further research, by being able to observe „with their own eyes” which tactics need improvement and which aspects require more detailed analysis.
Keywords: forensic tactics; witness statements; psychological mechanisms; false memory syndrome.
