Autor: MARIN Liana-Georgiana

Publicat în: Caiete de Drept Penal nr. 1/2019

Disponibil onlineaici.

RezumatPrincipiul „bis de eadem re ne sit actio” (ne bis în idem) a apărut în Digestele împăratului Iustinian I  şi prevede că „Guvernatorul nu trebuie să permită ca aceeaşi persoană să fi e acuzată din nou de o infracţiune pentru care a fost deja achitat” .

În acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin „idem” înţelegem acele fapte care constituie un ansamblu de circumstanţe concrete care implică de fapt acelaşi inculpat şi care sunt indisolubil legate între ele în timp şi spaţiu, a căror existenţă trebuie să fie demonstrată în scopul de a asigura o condamnare sau de a iniţia proceduri penale.

„Bis”, în sensul jurisprudenţei CEDO se referă la interzicerea repetării unei proceduri penale care a fost încheiată printr-o decizie „definitivă”, iar o hotărâre este definitivă în cazul în care, în conformitate cu expresia tradiţională, ea a dobândit forţa de res judicata, întrucât părţile au epuizat căile de atac disponibile sau nu mai sunt permise căi de atac ordinare suplimentare ori părţile au permis ca termenul de atac să expire.

Aplicând principiul ne bis in idem, instanţele judecătoreşti tind spre restabilirea suprapunerii dintre realitatea faptică şi realitatea juridică, sacrificând totodată dreptul inculpatului, ca persoană acuzată, de a se bucura de certitudinea procedurii penale finalizate, ori dimpotrivă, sacrificând dreptul societăţii de a obţine condamnarea, păstrându-l pe acuzat la adăpostul procesului penal finalizat.

Cuvinte-cheie: ne bis in idem, criteriile Engel, exceptio rei iudicatae, proceduri duale, mecanism integrat de sancţiuni.

Titlul lucrării în engleză: The applicability of the ne bis in idem principle throughout a criminal trial. The view of the European Court of Human Rights and the Court of Justice of the European Union

Abstract: The principle “bis de eadem re ne sit actio” (ne bis în idem) appeared in the Digests of Emperor Justinian I and states that “the Governor must not allow the same person to be charged with a crime for which he / she has already been acquitted”.

In accordance with the European Court of Human Rights case-law, “idem” refers to those facts that constitute a set of concrete circumstances that involve the same defendant and which are indissoluble linked together in time and space, whose existence must be demonstrated in the purpose of securing a conviction or initiating criminal proceedings.

“Bis”, within the meaning of the ECHR case-law, refers to the prohibition to repeat a criminal procedure which has been concluded by a final decision. A final decision is a judgment in accordance with the traditional expression, which has acquired the force of res judicata because the parties have exhausted the available remedies or no further ordinary appeals are allowed or the deadline for submitting an appeal has expired.

By applying the ne bis in idem principle, the courts tend to restore the overlap between factual and legal reality, while sacrificing the defendant’s right as an accused person to enjoy the certainty of the completed criminal procedure, or on the contrary, sacrificing the right of society to obtain a conviction, keeping the accused person sheltered of a finalized criminal trial.

Keywords: ne bis in idem; Engel criteria; exceptio rei iudicatae; dual procedures; integrated mechanism of sanctions.