Autor: Vasile Ioan VIDRIGHIN, George-Cătălin GROSU
Publicat în: Analele Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Supliment nr. 1/2022
Disponibil online: aici.
Rezumat: Ne propunem în acest articol, fără a avea pretenția tratării în integralitate a soluțiilor ce se pot pronunța în cadrul contestației în procedura camerei preliminare, să punctăm unele aspecte legate de câteva soluții ale instanțelor pronunțate în procedura camerei preliminare, prin care s-au desființat încheierile judecătorului de cameră preliminară și s-au trimis cauzele spre rejudecare. Rejudecarea cauzei de către judecătorul de cameră preliminară care a pronunțat hotărârea este un remediu procesual prin care instanța de control judiciar restituie dosarul spre rejudecare primei instanțe, în situația în care au fost încălcate unele principii ale procesului penal sau unele principii fundamentale statuate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Soluțiile pronunțate în sensul desființării cu trimitere spre rejudecare, fără a avea un suport normativ procesual penal, au fost întemeiate pe principiile procesului penal și dreptul la un proces echitabil statuat în art. 6 paragraf 3 CEDO și se referă la: modul în care este formulată acuzația prin actul de sesizare – încheierea judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond – , care este lipsit de suficientă claritate și depășește limitele ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale, în condițiile în care nu a existat anterior și o extindere a acțiunii penale; nepronunțarea judecătorului de cameră preliminară de la prima instanță asupra tuturor cererilor și excepțiilor invocate de inculpat în procedura de cameră preliminară; nesoluționarea cererii inculpatului având ca obiect constatarea pretinsei privări nelegale de libertate a acestuia pe o perioadă de 40 de ore; nerespectarea normelor de procedură privind comunicarea rechizitoriului. În procedura de cameră preliminară, verificarea legalității administrării probelor de către organele de urmărire penală trebuie să fie realizată, în mod nemijlocit, în contradictoriu cu părțile și persoana vătămată, cu posibilitatea administrării oricăror mijloace de probă. Instanța europeană a statuat, în jurisprudența sa, cu privire la necesitatea analizării atente a procedurilor judiciare prin care se administrează probe în procesul penal, la posibilitatea veritabilă, adecvată și suficientă de a contesta legalitatea probatoriilor produse în faza urmăririi penale, aspecte care presupun, în concret, posibilitatea părților de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea lor fapte sau împrejurări, inclusiv administrarea oricăror mijloace de probă ce ar demonstra nelegalitatea probatoriilor produse de organele de urmărire penală.
Cuvinte-cheie: proces penal; cameră preliminară; Convenție CEDO; rejudecarea procesului.
Titlul lucrării în engleză: Jurisprudential solutions for annulment with sending for a new judging in the preliminary chamber procedure. Aspects regarding the administration of evidence in the preliminary chamber procedure.
Abstract: We propose in this article, without claiming to deal in full with the solutions that can be pronounced in the appeal in the preliminary chamber procedure, to point out some aspects related to some solutions of the courts pronounced in the preliminary chamber procedure, by which the decisions pronounced by the preliminary chamber judge were annulled and the cases were sent for retrial. The retrial of the case by the preliminary chamber judge who handed down the judgment is a procedural remedy by which the court of judicial review returns the case for retrial to the first instance, in case some principles of criminal proceedings or some fundamental principles established by the European Convention of Human Rights have been violated. The solutions pronounced in the sense of abolition with reference to retrial, without having a normative support for criminal proceedings, were based on the principles of criminal proceedings and the right to a fair trial established in art. 6 paragraph 3 of the ECHR and refers to: the manner in which the accusation is formulated by the act of referral the conclusion of the judge of the preliminary chamber of the merits which is lacking sufficient clarity and exceeds the limits of the order to initiate criminal proceedings, provided that there has not previously been an extension of the criminal action; failure to rule by the judge of the preliminary chamber of the first instance on all the requests and exceptions invoked by the defendant in the preliminary chamber procedure; failure to resolve the defendant’s request for the finding of his alleged illegal deprivation of liberty for a period of 40 hours; non-compliance with the procedural norms regarding the communication of the indictment. In the preliminary chamber procedure, the verification of the legality of the administration of evidence by the criminal investigation bodies must be carried out, directly, in contradiction with the injured parties and the injured person, with the possibility of administering any means of evidence. At European level, it has been ruled the need to carefully examine the judicial procedures by which evidence is administered in criminal proceedings, on the true, appropriate and sufficient possibility to challenge the legality of evidence produced in the criminal investigation phase. All these imply the necessity to give the possibility for the parties to use all means provided by law to invoke in their defense facts or circumstances, including the administration of any means of proof that would prove the illegality of the evidence produced by the criminal investigation bodies.
Keywords: criminal lawsuit; preliminary room; ECHR Convention; re-judgment of the cause.
