Materiale asemănătoare
- Analiza infracţiunii de neglijenţă în serviciu a conducătorilor de întreprindere în lumina noii Directive PIF
- Comments on the offense set forth under art. 13 in the law no. 78/2000
- Raportul dintre infracţiunea de spălare de bani [Art. 29 alin. (1) Lit. c din Legeanr. 656/2002] şi infracţiunea de tăinuire [Art. 270 alin. (1) Cod penal]
- Conţinutul constitutiv al infracţiunii de spălare de bani
- Probleme de teorie și practică judiciară în legătură cu traficul și consumul ilicit de droguri
Autor: AVĂŞAN Daiana-Giorgiana
Publicat în: Caiete de Drept Penal nr. 4/2019
Disponibil online: aici.
Rezumat: Una dintre problemele centrale cu care se confruntă Uniunea Europeană este reprezentată de faptele care aduc atingere propriului buget, bugetului administrat de aceasta ori în numele său. Având în vedere faptul că la nivelul Statelor Membre, atât persoanele fizice cât şi cele juridice au reuşit de-a lungul timpului să apeleze la diverse subterfugii care au afectat în final bugetele Uniunii, a apărut necesitatea adoptării unui set de norme omogene, proporţionale şi disuasive care să prevină şi să sancţioneze acest tip de conduite. În consecinţă, în anul 1995 a fost adoptată Convenţia privind Protejarea Intereselor Financiare ale Comunităţilor Europene (Convenţia P.I.F.), care incriminează frauda ce aduce atingere intereselor financiare ale acestei entităţi supranaţionale.
Art. 18 din Legea nr. 78/2000 incriminează, pe de o parte, schimbarea destinaţiei fondurilor obţinute din bugetele Uniunii Europene (bugetul general al Uniunii Europene, bugetele administrate de Uniunea Europeană sau bugetele administrate în numele acesteia), respectiv schimbarea destinaţiei unui folos legal obţinut. Într-o manieră „originală” şi deloc la adăpost de critici, legiuitorul român a ales să incrimineze printr-un singur articol o infracţiune în materie de cheltuieli [art. 18 alin. (1)], respectiv una în materie de venituri [art. 18 alin. (2)], ignorând fără reţineri arhitectura incriminărilor din Convenţia P.I.F. Aceasta din urmă incriminează frauda sub cele două paliere care compun bugetul: (i) pe de o parte frauda în materie de cheltuieli, în cuprinsul art. 1 alin. (1) lit. (a), respectiv (ii) frauda în materie de venituri, în cuprinsul art. 1 alin. (1) lit. (b), fiecare cu câte trei modalităţi alternative. Deşi legiuitorul român a incriminat prin Secţiunea nr. 41 din Legea nr. 78/2000 toate faptele ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, abordarea s-a arătat a fi incoerentă, după cum urmează: art. 181 din Legea nr. 78/2000 incriminează primele două forme alternative ale fraudei în materie de cheltuieli regăsite la art. 1 pct. 1 (a) din Convenţia P.I.F., art. 18(1) din Legea nr. 78/2000 incriminează primele două forme alternative ale fraudei în materie de venituri regăsite la art. 1 pct. 1 (b) din Convenţia P.I.F., în timp ce art. 18(2) din Legea nr. 78/2000 reuneşte în cuprinsul său, la alin. (1), ultima formă alternativă a fraudei în materie de cheltuieli regăsite la art. 1 pct. 1 (a) din Convenţia P.I.F., iar la alin. (2) ultima formă alternativă a fraudei în materie de venituri regăsite la art. 1 pct. 1 (b) din Convenţia P.I.F. După cum era de aşteptat, această opţiune nefericită a legiuitorului român nu a rămas fără ecou în doctrina şi jurisprudenţa naţională, urmând ca în cele ce urmează să ne aplecăm atenţia, inter alia, şi asupra acestui aspect.
Cuvinte-cheie: Uniunea Europeană, drept penal, interese financiare, Bugetele Uniunii Europene, Convenţia P.I.F., cheltuieli, venituri, schimbarea destinaţiei fondurilor, schimbarea destinaţiei unui folos legal obţinut.
Titlul lucrării în engleză: Article 18 of Law no. 78/2000. A few omissions by the current criminal law doctrine
Abstract: One of the most alarming (and constant) problems the European Union along the years is related to the actions that affect its own budget. In order to dissuade citizens of the Member States from behaving against the European Union’s (at that moment the European Communities’) financial interests, in 1995, the Convention on the Protection of the European Communities’ Financial Interests (P.F.I. Convention) had been adopted. Inter alia, the P.F.I. Convention elaborated a criminal-law mechanism meant to protect the European Union’s (at that moment the European Communities’) budget and prevent further harm.
Article 18 of Law no. 78/2000 incriminates the misapplication of funds from the European Union’s budgets (the general budget of the European Union or budgets managed by, or on behalf of the European Union) for purposes other than those for which they were originally granted, as well as a misapplication of a legally obtained benefit which has as an effect the illegal diminution of the resources of the general budget of the European Union or budgets managed by, or on behalf of the European Union.
In a regrettable and easily-criticizable manner, the Romanian legislator chose to incriminate under the same article (18) a crime in respect of expenditure (para. (1)) and one in respect of revenue (para. (2)), ignoring by all means the coherent regulation drawn by the P.F.I. Convention.
Article 1 of the P.F.I. Convention incriminates at point 1 (a) three acts in respect of expenditure, whereas at point 1 (b) three acts in respect of revenue, all affecting the general budget of the European Union (the former European Communities’) or budgets managed by, or on behalf of the European Union.
Even though all six crimes pointed out in Article 1 point 1 (a) and (b) have been incriminated in the Romanian legislation, it was done in an incoherent and confusing manner, as follows: art. 181 of Law no. 78/2000 incriminates the first two crimes in respect of expenditure regulated by Article 1 point 1 (a) of the P.F.I. Convention, art. 18 of Law no. 78/2000 the first two crimes in respect of revenue regulated by Article 1 point 1 (b) of the P.F.I. Convention, whereas art. 18 of Law no. 78/2000 incriminates in para. (1) the last crime in respect of expenditure regulated by Article 1 point 1 (a) of the P.F.I. Convention and in para. (2) the last crime in respect of revenue regulated by Article 1 point 1 (b) of the P.F.I. Convention.
As expected, placing a crime in respect of expenditure and one in respect of revenue under the same article (18), had dramatic consequences in the national case-law. In the present paper we shall focus and analyse this aspect as well.
Keywords: European Union, criminal-law, financial interests, European Union’s budgets, P.F.I. Convention, expenditure, revenue, misapplication of funds, misapplication of a legally obtained benefit.