Autor: CURT Ioana
Publicat în: Caiete de Drept Penal nr. 4/2019
Disponibil online: aici.
Rezumat: Prezentul studiu îşi propune analizarea situaţiei în care conduita victimei, contribuie, alături de cea a autorului, la producerea rezultatului. Sunt tratate doar acele ipoteze în care aportul victimei este ulterior sau subsecvent punerii sale în pericol, aşa cum se întâmplă când, ulterior rănirii intenţionate de către autor, victima omite îngrijirea corespunzătoare a leziunii sau refuză tratamentul medical.
Principala misiune a fost analiza critică a practicii judiciare în domeniu, fiind prezentate într-o primă fază neajunsurile abordării tradiţionale, ce se fundamentează pe terenul teoriei echivalenţei condiţiilor sau chiar a elementelor specifice vinovăţiei. Mai departe, autoarea a concluzionat că instanţele ar trebui să „gestioneze” ipotezele în care victima contribuie la producerea rezultatului, acţionând ulterior autorului, la nivelul tipicităţii, trecându-le într-o primă fază prin filtrul teoriei imputării obiective a rezultatului, construcţie teoretică rămasă, încă, într-un con de umbră la nivelul doctrinei autohtone, în pofida tendinţei europene.
Astfel, s-a arătat că această teorie modernă asupra cauzalităţii oferă, prin intermediul riscului culpabil, un instrument adecvat de soluţionare a ipotezelor în discuţie.
Cuvinte-cheie: raport de cauzalitate; teoria echivalenţei condiţiilor; teoria imputării obiective a rezultatului; risc culpabil; autopunere în pericol.
Titlul lucrării în engleză: Succession of Risks – the Effects of the Victim’s Subsequent Behaviour on the Criminal Responsibility of the Offender
Abstract: The present study has set its aim to analyse the hypothesis in which the victim’s behaviour (also) has a contribution to the result. The author only covers the cases in which the victim’s reckless behaviour takes place after the offender’s act, i.e., the victim, after being intentionally harmed by the offender, does not take care of her wounds or refuses to receive medical treatment.
The main concern of the analysis is the Romanian courts’ view on this matter. In the first part of the article, the omissions and shortcomings found in judgments, that can lead to unlawful convictions, are uncovered. The conclusion of this first part is that things are still far from settled and there is considerable uncertainty, both in the literature and the case law. Moving on, the author concludes by stating that the solution is to be found in causation, relying on the objective ascription theory, which has received scant attention in Romanian criminal law literature, despite the current european trend.
Using a tool offered by this modern theory, namely the „contributory act of the victim” criterion, judgments should take into account the victim’s contribution to the harmful result, when deciding on the criminal responsibility of the offender.
Keywords: causation; equivalence theory; objective ascription; contributory act of the victim; self-endangering.
