Autor: Mihai Dunea
Publicat în: Analele Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Supliment/2020
Disponibil online: aici.
Rezumat: În materia aplicării legii penale în spaţiu, o primă problemă care trebuie elucidată în vederea determinării principiului aplicabil (care va indica posibilitatea reţinerii incidenţei unei legi penale naţionale în soluţionarea unui raport juridic penal de conflict) este aceea a identificării locului săvârşirii infracţiunii. Potrivit dreptului penal român, cel puţin, dacă în urma determinării acestei chestiuni se stabileşte că locul / spaţiul pe care se poate considera ca fiind comisă o infracţiune este teritoriul unui anumit stat (în cazul nostru – România), atunci legea penală a statului respectiv (legea penală română, în ceea ce ne priveşte) va avea aplicare, incidenţa sa fiind guvernată, ca regulă, de principiul teritorialităţii (principiu de bază în materie de aplicare în spaţiu a legii penale române). Dimpotrivă, dacă la interogaţia „unde a fost comisă infracţiunea” / „unde se poate considera ca fiind săvârşită infracţiunea”, locul indicat nu este teritoriul statului în cauză, atunci aceasta este o primă condiţie (de bază) pentru a se debloca potenţiala aplicare a celorlalte principii (adiacente) de aplicare a legii penale respective în spaţiu, după caz: principiul personalităţii, principiul realităţii ori principiul universalităţii. În teoria dreptului penal există mai multe teorii formulate, de-a lungul timpului, cu privire la această problemă: identificarea locului săvârşirii infracţiunii. Dintre acestea, legiuitorul penal român contemporan a optat pentru teoria ubicuităţii, care tinde că confere o deosebit de largă sferă de competenţă pentru aplicarea legii penale române în spaţiu. Desigur, dezvoltarea actuală a tehnologiei informaţiei şi a internetului, reflectată şi în numărul tot mai mare de acte de natură infracţională care se comit / se pot săvârşi online, ridică noi provocări, moderne, aplicării acestei teorii elaborate într-o cu totul altă epocă de dezvoltare a relaţiilor sociale şi a domeniului juridic aferent; în prezentul articol ne propunem să abordăm o parte dintre probleme implicate de adaptarea la noile realităţi informatice / online a teoriei ubicuităţii în materia aplicării în spaţiu a legii penale.
Cuvinte-cheie: Infracţionalitate informatică, internet, drept penal, identificarea locului săvârşirii infracţiunii, teoria ubicuităţii.
Applying the theory of ubiquity in identifying the place of the crime in the case of criminal acts committed online
Abstract: Regarding the application of the criminal law in space, a first issue that must be elucidated in order to determine the applicable principle (which will indicate the possibility of retaining the impact of a national criminal law in resolving a criminal conflict) is to identify the place where the crime was committed. In criminal law theory there are several theories formulated, over time, on this issue. Amongst these, the contemporary Romanian criminal legislator opted for the theory of ubiquity, which tends to confer a very wide sphere of competence for the application of the Romanian criminal law in space. Of course, the current development of information technology and the Internet, reflected also in the growing number of criminal acts that are committed / can be committed online, raises new, modern challenges to the application of this theory, developed in a completely different era of development of social relations and of the related legal field. In this article we aim to address some of the problems involved in adapting the theory of ubiquity (in the field of space application of the criminal law) to the new computer / online realities.
Keywords: online criminality, internet, criminal law, identification of the place where the virtual crime was committed, the ubicuity theory.
