Autor: Adrian-Cătălin ȚIGĂNOAIA
Publicat în: Curierul Judiciar nr. 11/2018
Revistă disponibilă: aici.
Rezumat realizat de redacție: Articolul își propune să reliefeze ceea ce în opinia autorului constituie o deficiență legislativă în materia incriminării faptei de omisiunea sesizării, astfel cum este aceasta prevăzută în dispoziția art. 267 alin. (1) C.pen. Mai exact, imprecizia legislativă privește sfera de cuprindere a sintagmei „faptă prevăzută de legea penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile”. Această sferă este una imprecisă pentru că lipsesc criteriile obiective în raport de care poate fi stabilită aria faptelor prevăzute de legea penală ce creează unui funcționar public obligația de a sesiza organele de urmărire penală. Pe cale de consecință se poate pune în discuție necesitatea intervenției legislative a Parlamentului asupra normei sau cel puțin, necesitatea unui control de constituționalitate a posteriori. În acest context, în finalul articolului vor fi exprimate și opinii referitoare la posibile căi de urmat care să înlăture imprecizia normei de incriminare, fără a ne dori să interferăm nepermis cu atributul suveran al Parlamentului de a construi politica penală a statului, însă cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Cuvinte-cheie: omiterea plângerii; faptă prevăzută de legea penală; în legătură cu serviciul; inexactitatea legislativă; neconstituționalitate.
Omission of complaint. Opinion regarding the need to clarify the norm of incrimination
Abstract: The article aims to relieve what, according to the author s opinion, consists into a legislative shortcoming, in incriminating the fact of omission of complaint, as it is provided into the art. no. 267 (1) from the Criminal Code. More precisely, the legislative inacuracy, concerns the sphere of the syntax „an act provided by criminal law in connection with the service in which he performs his duties”. This sphere is imprecise because of the lack of objective criteria in relation to which can be determined the area of the facts provided by the criminal law that creates a civil servant the obligation to seize the prosecuting organs. As a consequence, the need for Parliament’s legislative intervention on the norm or, at least, the need for a posteriori „constitutional control” can be discussed. In this context, at the end of the article, opinions will also be expressed on possible ways to overcome the imprecision of the norm, without interfering with the sovereign attribute of Parliament to build the state’s criminal policy, but with respect for the fundamental rights and freedoms of man.
Keywords: omission of complaint; an act provided by the criminal law; in connection with the service; legislative inaccuracy; unconstitutionality.
