Autor: Darius FLORIAN
Publicat în: Penalmente Relevant nr. 2/2021
Disponibil online: aici.
Rezumat: Prin Decizia Constituționale nr. 236/2020 a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată în privința dispozițiilor art. 118 C.proc.pen. și s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în respectivul articol, care nu reglementează dreptul martorului la tăcere și la neautoincriminare, este neconstituțională.
Prin aceeași Decizie, Curtea a statuat că până la adoptarea soluției legislative corespunzătoare, ca o consecință a deciziei de admitere a excepției de neconstituționalitate, având în vedere dispozițiile art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, în vederea asigurării dreptului la tăcere și neautoincriminare al martorului, organele judiciare urmează să aplice în mod direct dispozițiile art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) și art. 23 alin. (11) din Constituție.
Prezentul articol examinează perspectiva Curții precum și consecințele practice ulterioare pronunțării Deciziei nr. 236, punând în balanță principiul aflării adevărului cu garanțiile asociate dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție din cadrul procesului penal.
Cuvinte-cheie: dreptul martorului de a nu se acuza, dreptul la tăcere, aplicarea directă a Constituției, autoincriminare, Decizia nr. 236/2020.
Abstract: By Decision no. 236/2020 of the Constitutional Court, the plea of unconstitutionality raised in regard to Article 118 of the Criminal Procedure Code was accepted and it was found that the legislative solution, which does not provide witness’ the right to silence and non-incrimination, is unconstitutional.
The Constitutional Court also ruled that until the adoption of the corresponding legislative solution, as a consequence of the decision to admit the plea of unconstitutionality, taking into account the provisions of Article 147 para. (4) of the Constitution, in order to ensure the right to silence and non-self-incrimination of the witness, the judicial bodies are to directly apply the provisions of Article 21 para. (3), Article 24 para. (1) and Article 23 para. (11) of the Constitution.
This article examines the Court’s perspective as well as the legal consequences following the ruling of Decision no. 236/2020, balancing the principle of finding the truth with the guarantees associated with the right to a fair trial and the presumption of innocence in criminal proceedings.
Keywords: the right of the witness not to be accused; the right to silence; Constitutional Court; self-incrimination; Decision no. 236/2020.
