Confiscarea extinsă în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

Autor: Lavinia Valeria LEFTERACHE Publicat în: Analele Universității din București – 2014, Supliment Disponibil online: aici. Rezumat: Grupările infracţionale sunt implicate într-o gamă largă de activităţi infracţionale. Pentru a combate în mod eficace activităţile de criminalitate organizată, ar putea exista situaţii în care să fie oportun ca o condamnare penală să fie urmată de confiscarea nu numai a bunurilor care au legătură cu o infracţiune specifică, ci şi a altor bunuri considerate de instanţă drept produse provenite din săvârşirea altor infracţiuni (confiscarea extinsă). Jurisprudenţa a ales diverse opţiuni de interpretare care au condus la diferenţe conceptuale în ceea ce priveşte confiscarea extinsă. Prin urmare, este necesară o interpretare unitară a dispoziţiilor privind confiscarea extinsă prin instituirea unui standard minim unic. Confiscarea extinsă afectează în substanţa lor drepturile persoanelor, nu numai ale celor suspectate sau învinuite, dar şi ale terţilor care nu fac obiectul urmăririi penale. Prin urmare, este necesar să se prevadă garanţii şi căi de atac specifice pentru a garanta respectarea drepturilor fundamentale ale acestora în punerea în aplicare a prezentei directive. Aceasta include dreptul de a fi audiat pentru terţii care pretind că sunt proprietarii bunurilor în cauză sau care pretind că ar avea alte drepturi patrimoniale („drepturi reale”, „ius in re”), precum dreptul de uzufruct. Ordinul de sechestrare a bunurilor ar trebui comunicat persoanei afectate cât de curând posibil după executarea acestuia. Cuvinte-cheie: confiscare extinsă; drepturi fundamentale.