Autor: Marian-Daniel BĂLAN
Publicat în: Revista Dreptul nr.6/2016
Disponibil online: aici.
Rezumat: Pe parcursul acestui articol autorul prezintă principalele opinii care au fost exprimate în cadrul literaturii de specialitate cu privire la problema infracțiunii deviate. Acesta relevă că nu există un punct de vedere unitar referitor la această instituție, în materie manifestându-se trei opinii. Potrivit unei prime opinii se consideră că în cazul infracțiunii deviate este vorba despre o pluralitate aparentă de infracțiuni (unitate naturală), indiferent dacă ne referim la error in persona/error in objector ori la aberratio ictus. Conform unei a doua opinii, în cazul infracțiunii deviate, indiferent de forma sub care se prezintă, există o pluralitate reală de infracțiuni, sub forma concursului de infracțiuni. Există și o a treia opinie, potrivit căreia, în caz de error in persona/error in objecto trebuie să se rețină existența unei singure infracțiuni, în timp ce, în caz de aberratio ictus ar trebui să se rețină un concurs de infracțiuni.
Practica judiciară din România, pentru a evita orice probleme care ar putea apărea, a optat pentru reținerea comiterii unei singure infracțiuni, atât în caz de error in persona, cât și în caz de aberratio ictus.
Analizând argumentele prezentate de diverși autori, autorul consideră că în caz de error in persona ar trebui să se rețină existența unei unități naturale de infracțiune și, prin urmare, comiterea unei singure infracțiuni intenționate. În schimb, în caz de aberratio ictus, dacă există atât o tentativă pedepsibilă, precum și o infracțiune din culpă, incriminată și atunci când este comisă cu această formă de vinovăție, ar trebui să se rețină un concurs de infracțiuni, între tentativă la infracțiunea imaginată de autor și infracțiunea efectiv produsă, comisă din culpă. În celelalte cazuri, autorul apreciază că și în caz de aberratio ictus ar trebui să se rețină o singură infracțiune intenționată.
Titlul lucrării în engleză: Deviated offence – a form of unity or of plurality of offences?
Abstract: Within this article the author presents the main opinions which were expressed in the literature of speciality on the matter of deviated offence. This reveals that there is no unitary point of view referring to this institution, three opinions being expressed in the matter. According to a first opinion it is deemed that the deviated offence concerns an apparent plurality of offences (natural unity), whether we refer to error in personam/error in objecto or to aberratio ictus. According to a second opinion, in case of deviated offence, regardless of the form it takes, there is a real plurality of offences, in the form of concurrence of offences. There is also a third opinion that, in the case of error in personam/error in objecto, it should be noted the existence of a single offence, while in case of aberratio ictus it should be noted the concurrence of offences. The judicial practice in Romania, in order to avoid any problems that might occur, has opted to note the perpetration of a single offence, both in case of error in personam and in case of aberratio ictus. By analyzing the arguments presented by various authors, the author considers that in case of error in personam it should be noted the existence of a natural unity of offence and, therefore, the perpetration of a single offence committed with intent. On the other hand, in case of aberratio ictus, if there is both punishable attempt and offence with basic intent, also incriminated when perpetrated with this form of guilt, it should be noted a concurrence of offences, between the offence imagined by the perpetrator and the offence actually produced, committed with basic intent. In the other cases, the author considers that a single offence with intent should be noted in case of aberratio ictus as well.
Keywords: deviated offence; aberratio ictus; error in personam/error in objecto; unit of offence; plurality of offences.
