Autori: Ioan TANOVICEANU
Editura: Universul Juridic
Anul apariției: 2018
Ediția: 1
Disponibil: aici
Descriere: Desigur, opera sa juridica definitorie rămâne Cursul din 1912, convertit în Tratat de drept penal și de procedura penala în 1924, care pentru mulți „nu-i un manual pentru a învața dreptul penal, ci o opera de doctrină și dogmatică penală, pentru aprofundarea dreptului penal” (P. Ionescu-Muscel). Nu mai puțin informată despre ideile și practicile confraților săi de specialitate, opera lui Tanoviceanu s-ar deosebi de acestea prin faptul că el „nu a fost un creator de sisteme penale, ci un creator în analiza acestor sisteme, făcând prin aceasta ca opera lui sa fie permanenta vie, prin vioiciunea cu care analizează și rapiditatea cu care coordonează ideile altora și părerile sale de mare învățat în ale dreptului penal”.
Într-o apreciere prin delimitare de lucrările unora dintre contemporanii săi reprezentativi este de remarcat că și I. Tanoviceanu a făcut dogmatică penală, însă într-un mod cu totul diferit, de exemplu, de școala italiana (Manzini, Mortara, Mayno) sau cea franceza (Boitard, Vidal), deoarece în demersul său exegeza textului a fost însoțită de considerații de ordin filosofic, critic, istoric ș.a., astfel ca în partea filosofică s-ar apropia de J.J. Haus, din perspectiva critica, de Lucchini, iar din cea dogmatica, de Eugen Florian.
Datorita monumentalității sale, o asemenea operă avea, pe de o parte, să „sădească de la început o descurajare în studiile generațiilor noastre tinere”, I. Tanoviceanu fiind „acel mare penalist care formează gloria noastră, în domeniul dreptului penal și decepția în parte a penaliștilor ce i-a urmat”, iar pe de altă parte, el a avut pentru pleiada de tineri cercetători care i-au urmat (printre care: Dongoroz, Pella, Buzea, Traian Pop) „rolul lui Mihai Eminescu în lirica românească, adică interdicția de a cădea sub un anumit nivel teoretic”.
Cuvinte-cheie: drept penal.
