Autor: George-Alexandru LAZĂR
Publicat în: Analele Universitatii din Bucuresti – Seria Drept, 2017
Revistă diponibilă: aici.
Rezumat: Prezentul demers își propune să trateze comparativ cele două mari curente în materia infracțiunii putative, prin raportare la posibilitatea reținerii unei tentative sau adoptarea tezei impunității. Pentru calificarea perspectivelor oferite de practica judiciară și literatura de specialitate punctul de plecare îl reprezintă formele erorii care pot sta la baza reținerii unei fapte putative: eroarea inversă de fapt și eroarea inversă de drept.
Dincolo de literatura autohtonă, lucrarea tratează și elementele de drept comparat incidente, precum și motivele pentru care sistemele de drept de inspirație franceză au cunoscut revirimente jurisprudențiale în această materie. Nu în ultimul rând, ne-am propus o analiză a jurisprudenței disponibile în materie, care relevă divergențele în aplicarea instituției infracțiunii putative. Această lipsă a coeziunii jurisprudențiale revendică o reglementare clară a putativității și trasarea unor linii directoare pentru crearea unui cadru previzibil în materie.
Lucrarea prezintă și diferențele de aplicare a tentativei în lumina Codului Penal din 2014 față de vechea reglementare și importanța caracterului idoneu al executării în legislația actuală. Deși reprezintă un punct de plecare în soluționarea divergențelor în materie, rămâne ca statul să își califice în mod precis politica penală sub acest aspect, considerentele de ordin tehnic-legislativ pledând pentru represiune, în timp ce argumente de ordin istoric și teleologic justifică soluția impunității în materia infracțiunilor putative.
Cuvinte-cheie: infracțiune putativă; tentativă; idoneu; eroare; eroare inversă de fapt; eroare inversă de drept; infracțiuni de rezultat; infracțiuni de pericol; obiect material; obiect juridic; rezultatul infracțiunii; infracțiuni de corupție; luarea de mită; eroarea asupra obligației funcționarului public; agent acoperit; verificarea integrității ofițerilor M.A.I..
