Autor: Georgiana TUDOR
Publicat în: EuRoQuod nr. 1/2017
Disponibil online: aici.
Rezumat: Persoana solicitată în baza mandatului european de arestare emis în vederea executării pedepsei a fost judecată şi condamnată în lipsă, în condiţiile în care a fost citată prin „afişare” la hotelul unde locuia temporar, deşi nu a mai rămas pe teritoriul Greciei după punerea în libertate (fiind arestată preventiv trei zile), în cursul urmăririi penale, precum şi la sediile avocaţilor numiţi din oficiu, care nu au putut lua legătura cu aceasta. Autoritatea emitentă nu a oferit garanţiile prevăzute la art. 98 alin. (2) lit. i) pct. (iv) din Legea nr. 302/2004, republicată, în sensul că, imediat după predarea sa, persoanei solicitate i se va înmâna personal hotărârea de condamnare şi i se va aduce la cunoştinţă că aceasta este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu careinstanţa competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată; astfel, autoritatea emitentă s-a rezumat la a menţiona că persoana solicitată ar putea formula „cerere de anulare” sau de „repetare a procesului”, căi de atac care echivalează cu apelul sau contestaţia în anulare din dreptul procesual român şi al căror termen de declarare este însă deja depăşit, sentinţa de condamnare fiind definitivă.Nu acestea sunt garanţiile avute în vedere de dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. i) pct. (iv) din Legea nr. 302/2004, republicată. Asemenea garanţii sunt prevăzute în dreptul român la art. 92 din Legea nr. 302/2004, republicată (Mandatul european de arestare emis în baza unei hotărâri de condamnare date în lipsa inculpatului), precum şi la art. 466-469 din Codul de procedură penală (Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate), cele dintâi dispoziţii menţionate fiind introduse pentru transpunerea Deciziei-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, de consolidare a drepturilor procedurale ale persoanelor şi de încurajare a aplicării principiului recunoaşterii reciproce cu privire la deciziile pronunţate în absenţa persoanei în cauză de la proces, care a modificat inclusiv Decizia-cadru 2002/584/JAI, privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre.După cum a statuat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prin hotărârea din 24 mai 2016 (Paweł Dworzecki, C-108/16 PPU), „expresiile «citată personal», precum şi «a primit efectiv, prin alte mijloace, o informare oficială cu privire la data şi locul stabilite pentru respectivul proces, în aşa fel încât s-a stabilit fără echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoştinţă de procesul stabilit» [care figurează în Articolul 4a alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, fiind inserat prin articolul 2 din Decizia-cadru 2009/299/JAI –n.n.] sunt noţiuni autonome de drept al Uniunii”, iar „dreptul la un proces echitabil al unei persoane citate să se prezinte în faţa unei instanţe penale impune (…) ca aceasta să fi fost informată astfel încât să i se permită să îşi organizeze apărarea într-un mod eficient”.
Cuvinte-cheie: persoană condamnată; mandat european; Curtea de Justiţie a Uniunii Europene; Dreptul Uniunii Europene
Titlul lucrării în engleză: A convicted person who was not personally present at the trial and was not personally handed down the conviction. Lack of provision by the issuing judicial authority of the guarantee required by art. 98 par. (2) (i) (iv) of Lg no.302 / 2
Keywords: mandat european de arestare, hotărâre CJUE, condamnare, Euroquod, Georgiana TUDOR.
