Autor: Carmen MOLDOVAN
Publicat în: Analele Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, nr. 1/2018
Disponibil online: aici.
Rezumat: Libertatea de exprimare nu constituie un drept absolut. Exercitarea sa poate fi restrânsă, cu respectarea condiţiilor generale prevăzute în instrumentele juridice internaţionale şi naţionale, atunci când se aduce atingere altor drepturi şi interese legitime individuale sau colective, prin discursuri sau mesaje ce depăşesc sfera acceptabilă a criticii şi constituie derapaje în exercitarea dreptului la libertatea de exprimare. Discursul urii (hate speech) constituie un astfel de derapaj, care prezintă valențe particulare în cazul difuzării şi răspândirii mesajelor sau discursurilor ce pot fi încadrate în această formă de abuz, pe internet. Prezenta lucrare are ca scop identificarea dificultăţilor de definire a noţiunii de discurs al urii având în vedere posibilitatea existenţei unor posibile diferenţe în reglementarea acesteia la nivel naţional sau lipsa de reglementare şi specificul transmiterii mesajului sau discursului defăimător şi discriminatoriu afişat de către un utilizator într-un anumit loc dar disponibil simultan în întreaga lume sau pe teritoriul unui număr mare de state. Un aspect important al demersului analitic va fi reprezentat de modificarea accepţiunii regulii teritorialităţii, în acest caz particular.
Cuvinte-cheie: internet; discurs al urii; jurisdicție; principiul teritorialității.
Titlul lucrării în engleză: Particularities of limiting freedom of expression on the internet in the cases of hate speech
Abstract: Freedom of expression is not an absolute right. Its exercise may be restricted in accordance with the general conditions set out in international and national legal instruments, when it harms any other rights and legitimate individual or collective interests, through speeches or messages that go beyond acceptable criticism and constitute slippages of its normal exercise. Hate speech is such a form of slippage and has particular features in the case of transmission and dissemination of messages or speeches that can be assigned to this form of abuse, on the Internet. This paper aims to identify difficulties in defining the concept of hate speech taking into consideration possible differences in its regulation at national level or lack of regulation, on the one hand and the specific way of transmitting a message or a speech having a defamatory or discriminatory content, which is displayed by a user in a certain place and made available simultaneously throughout the world or on the territory of a large number of states. An important issue of the analytical approach will be the change in the acceptance of the rule of territoriality in this particular case and its implications.
Keywords: Internet; hate speech; jurisdiction; principle of territoriality.
