Autor: Ioan NEMEȘ

Publicat în: Revista Română de Jurisprudență nr. 1/2021

Revistă disponibilăaici.

Rezumat: Deși plângerea contravențională are o natură civilă în dreptul național, totuși această calificare juridică a procedurii în dreptul intern nu poate constitui singurul criteriu relevant pentru aplicabilitatea principiului ne bis in idem din perspectiva art. 4 paragraf 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Procedura de contestare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții în domeniul asigurării ordinii și liniștii publice, intră în sfera de aplicare a art. 6 CEDO sub aspect penal, iar existența sau nu a identității de fapte nu trebuie analizată prin raportare la încadrarea juridică (descrierea legală) sau la valorile sociale ocrotite prin intermediul diferitelor incriminări, ci în funcție de maniera concretă în care faptele în discuție au fost reținute în cadrul procedurilor succesive. În situația în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru faptele pentru care a fost sancționat anterior prin procesul verbal de contravenție, trebuie reținută incidența autorității de lucru judecat, chiar dacă încadrarea juridică dată faptelor în cele două proceduri a fost diferită. Articolul 4 din Protocolul nr. 7 trebuie interpretat ca interzicând urmărirea penală sau judecarea unei persoane pentru o a doua infracțiune în măsura în care aceasta are la bază fapte identice sau fapte care sunt ”în esență” similare celor care sunt la originea primei infracțiuni (C.Ap. Timișoara, s. pen., dec. pen. nr. 1005 din 14 octombrie 2020).

Cuvinte-cheie: ne bis in idem, autoritate de lucru judecat, încetarea procesului penal, jurisprudență.