Autor: Doru Ioan CRISTESCU
Publicat în: 2021, JURIDICE.ro
Disponibil online: aici.
Rezumat:
Ceea ce legiuitorul a denumit amenințare la adresa securității naționale reprezintă aceleași fapte care constituie elementul material din latura obiectivă a infracțiunilor contra securității naționale sau acte de terorism.
Orice amenințare la adresa securității naționale este susceptibilă, ca în devenirea ei dinamică și evolutivă, să se circumscrie unei / unor infracțiuni contra securității naționale și acte de terorism, după cum orice infracțiune intenționată din această categorie, în desfășurarea ei externă, parcurge traseul de la forma de acte preparatorii (pregătitoare) la forma de tentativă și, în final, la forma consumată și / sau epuizată trecând, într-una dintre formele sale de realizare, prin faza de amenințare la adresa securității naționale.
Faptele de amenințare la adresa securității naționale sunt limitrofe cu infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism, chiar mai mult, având în desfășurarea lor externă, ca fapte intenționate, întrepătrunderi, interferențe, până la a se suprapune, posibilitate pe care legiuitorul a întrevăzut-o atunci când a denominat faptele de amenințare la adresa securității naționale prin utilizarea denumirii marginale sau descrierea elementului material din norma de încriminare a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism.
La confluența (joncțiunea și juxtapunerea) între activitățile nominalizate ca amenințări la adresa securității naționale și actele materiale care se circumscriu infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, când aceste forme de exteriorizare a manifestărilor ilicite se interferează, are loc demarcația între activitatea de natură juridică administrativă, derulată de organele răspunzătoare de aplicarea legii în domeniul securității naționale (denumită generic proces investigativ informativ – operativ), pe de o parte și activitatea de natură judiciar penală de urmărire penală (denumită proces investigativ penal) derulată de organele judiciare.
Anchetarea infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, cu excepția celor care sunt constatate în mod spontan, presupun în cele mai multe cazuri, trecerea de la procesul investigativ informativ operativ la procesul penal, declanșată prin sesizarea de către organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, în condițiile prevederilor art. 61 din c. p. p. ori prin constatarea organizată a surprinderii în flagrant, prevăzută de art. 293 din c. p. p., a organelor de urmărire penală, operațiune care este supusă unor reguli tactice criminalistice vizând alegerea momentului oportun ale acestei transgresări, precum și în ce privește efectele asupra procedeelor investigative informativ operative utilizate până la momentul respectiv, în sensul de a se clarifica dacă acestea se întrerup și sunt continuate prin folosirea procedeelor probatorii din procesul penal sau se continuă în paralel cu aceste procedee probatorii, până la momentul ajungerii la termenul de valabilitate al mandatului de securitate națională, în temeiul cărora au fost autorizate.
În intervalul de timp – mai lung sau mai scurt – al parcurgerii momentelor de descoperire – constatare – sesizare, activitatea supusă monitorizării, ce constituie obiectul material al procesului investigativ operativ, se desfășoară în continuare, urmând iter criminis – ul specific manifestării ilicite concret faptice, prin acte materiale ce constituie acțiuni sau inacțiuni, ce pot constitui o stare de potențial pericol cu grade diferite – de la benign, la malign, mai îndepărtat ori iminent – de periculozitate pentru valorile ocrotite constituțional și în legislația incidentă domeniului vizat.
Din această perspectivă devine extrem de semnificativă alegerea momentului, din desfășurarea activității /lor ilicite monitorizate, în care organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale pot și trebuie să vor constate comiterea unei /unor infracțiuni contra securității naționale și de terorism și, implicit, la sesizarea organelor de urmărire penală, finalizând în felul acesta procesul investigativ informativ operativ.
Dacă activitățile de descoperire, constatare și sesizare sunt supuse unor reguli procedural penale și normative (prevăzute de legea organică și de ordine interne emise de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale), pentru operațiunea de alegere a momentului optim pentru constatarea comiterii unei /unor infracțiuni contra securității naționale și de terorism și sesizarea organelor de urmărire penală cu respectiva constatare se impune existența unor reguli tactice criminalistice, a căror decelare își propune, între altele, prezentul demers.
Cuvinte-cheie: securitate națională; terorism; mijloace de probă; urmărire penală.
