Autor: Raul Alexandru NESTOR
Publicat în: 2021, JURIDICE.ro
Disponibil online: aici.
Rezumat: Deşi au trecut aproximativ 13 ani de la data începerii aplicării Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, la nivelul instanţelor europene au apărut mai multe aspecte controversate legate de modul de aplicare a acestei decizii – cadru. Un prim aspect se referă la caracterul complet al informării persoanei condamnate asupra legii aplicabile în statul de executare. Cum legea care va guverna executarea pedepsei este legea statului în care persoana condamnată va fi transferată, persoana transferabilă ar trebui informată cu precizie asupra modului în care va fi executată pedeapsa, fiind necesar să cunoască aspecte legate de condiţiile de detenţie şi data exactă la care va putea fi propusă pentru liberare condiţionată.
Un aspect soluţionat în mod neunitar la nivelul instanţelor europene este cel legat de necesitatea exprimării consimţâmântului pentru transfer, existând situaţii în care iniţial un asemenea consimţâmânt nu este necesar, însă anterior transferării sale în statul de executare, persoana solicitată comite o nouă infracţiune, numai cu scopul de a fi judecată pentru o altă cauză pe teritoriul statului emitent. Instanţele Uniunii Europene au fost puse în faţa existenţei a două hotărâri judecătoreşti, pentru prima dintre acestea nefiind necesară exprimarea unui consimţământ la transfer în timp ce pentru a doua hotărâre, Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului nu reglementează expres o derogare de la condiţia necesităţii consimţământului persoanei transferabile.
