Autor: Cristiana PETRE
Publicat în: Caiete de drept penal nr. 3/2020
Revistă disponibilă aici
Cuvinte cheie: măsuri preventive, persoane juridice, dizolvare, lichidare, insolvenţă.
Rezumat: Prezentul articol îşi propune să examineze efectele deciziei nr. 297/2018, prin care Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă prevăzută de art. 155 alin. (1) C.pen., potrivit căreia, cursul prescripţiei se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, este neconstituţională.
Un prim aspect care este analizat se referă la la natura decizie în discuţie. În acord cu intermediul acestei decizii, au fost circumstanţiate actele de procedură cu efect întreruptiv, având vocaţie de a întrerupe cursul prescripţiei doar actele comunicate suspectului sau inculpatului. Acest aspect rezultă şi din par. 34, în care se face trimitere la soluţia anterioară, prevăzută la art. 123 alin. 1 C.pen. 1969., soluţie care îndeplinea criteriile de previzibilitate.
Una din problemele pe care le ridică pronunţarea deciziei nr. 297/2018 şi care a fost punctată, se referă la aplicabilitatea efectului in rem al actelor întreruptive de prescripţie, reglementat prin art. 155 alin. (3) C.pen.
În ceea ce priveşte aplicarea în timp a deciziei, raportat la faptul că a fost restrânsă sfera actelor întreruptive ale prescripţiei, aceasta poate fi asimilată unei legi penale mai favorabile în sensul art. 5 Cod penal. Astfel, suntem de părere că decizia se poate aplica retroactiv, lipsind practic de efect întrerup tiv actele de procedură, care au fost efectuate anterior intrării ei în vigoare şi care nu au fost comunicate suspectului sau inculpatului.
Titlul lucrării în limba engleză: The Statute of Limitations following Constitutional Court’s decision no. 297/2018
Abstract: This article aims to examine the effects of Decision no. 297/2018, by which the Constitutional Court stated that the legislative solution provided in art. 155 para. 1 of the Criminal Code, according to which, the statute of limitations for criminal liability is interrupted as a result of the performance of any procedural step in the lawsuit, is unconstitutional.
The first matter that is analysed, refers to the nature of the decision in question. In agreement with the majority opinion, we also consider that this decision is an interpretative one. Practically, through this decision, the procedural acts with interruptive effect were circumscribed, so that only the acts communicated to the suspect or the defendant will have the vocation to interrupt the statute of limitations. This aspect results mainly from paragraph 34, in which reference is made to the previous solution provided in art. 123 para. 1 of the Criminal Code of 1969, a solution that met the criteria of predictability.
One of the problems raised by the ruling of Decision no. 297/2018 and which was pointed out, refers to the applicability of the in rem effect of the interruptive acts of the statute of limitations, regulated by art. 155 para. (3) of the Criminal Code.
Regarding the application in time, taking into account that the field of interruptive acts of the statute of limitations has been restricted, the decision can be assimilated to a more favourable criminal law within the meaning of art. 5 of the Criminal Code. Thus, we consider that the decision can be applied retroactively, making the procedural acts performed prior to its entry into force and which were not communicated to the suspect or defendant, ineffective from an interruptive standpoint.
Keywords: statute of limitations, art. 155 of the Criminal Code, Decision no. 297/2018, in rem effect of interruptive acts
