Autor: Gabriela GROZA (CULDA)

Publicat în: Jurnalul Baroului Cluj nr. 1/2020

Disponibil onlineaici.

Rezumat: Relația dintre memorie și adevăr nu este atât de directă precum suntem obișnuiți să o percepem. În această lucrare am analizat câteva dintre distorsiunile ce pot interveni în procesele mnezice, subliniind faptul că nu orice ne amintim are legătură cu realitatea. Analiza ne arată diferențele dintre mărturia falsă, care, spre deosebire de cea mincinoasă, presupune intenția martorului de a declara conform adevărului. Sunt prezentate mai multe studii de cercetare din domeniul psihologiei legale, care au cercetat sursele de contaminare ale memoriei. Printre acestea, se regăsesc: amintirile false induse de investigator prin întrebările sugestive și manipulative sau prin oferirea unui feedback pe parcursul declarației și contaminarea memoriei posteveniment prin informații la care martorul a fost expus (inclusiv prin discuțiile purtate cu alți martori). Este cu atât mai utopic să detectăm minciuna, când martorul este convins că spune adevărul. Trebuie, așadar, să reținem că nu mint toți cei care nu spun adevărul. În cea de-a doua parte am prezentat rezultatele unor cercetări care ne arată că nici măcar specialiștii practicieni nu sunt prea buni detectori ai minciunii. Este bine să nu avem prea mare încredere în flerul sau experiența noastră. Cel puțin, să avem responsabilitatea de a o pune mereu la îndoială. Multe dintre manifestările comportamentului simulat sunt identice cu cele tipice stresului ridicat. În final am format câteva recomandări de bune practici bazate pe rezultatele cercetărilor prezentate în lucrare.

Cuvinte-cheie: procesele de memorie; amintiri false; contaminarea memoriei; întrebări manipulative; detectarea minciunilor; comportamente simulate.

Titlul lucrării în engleză: Witness memory and false memory

Abstract: The relation between memory and truth is not as direct as we are used to perceive it. In this paper I have analysed some of the distorsions that can appear in the memory processes, emphasising that not all that we remember is connected to reality. The analysis shows differences between false memory, which as opposed to lying implies the intention of the witness to tell the truth. Some studies are presented, which analysed the sources of memory contamination, from the legal psychology area. Some examples are: false memories induced by the investigator through suggestive and manipulative questions or through offering a feedback throughout the declaration and memory contamination after the event through the information exposed to the witness (including discussions with other witnesses). It is utopic to detect lie, when the witness is convinced he is telling the truth. Therefore, we must retain the fact that not all those that are not telling the truth, are actually lying. In the second part of the study I presented the results of some studies which show that not even the practitioners are not that good at lie detection.It is a good practice not to trust our hunch or experience. At least, always have the responsibility to doubt them. A lot of the simulated behaviours are identical with those associated with high distress. Finally, I have formulated some recommendations of best practices based on the results presented in this article.

Keywords: the memory processes; false memories; memory contamination; manipulative questions; lie detection; simulated behaviours.