Autor: Vintilă Dongoroz
Editura: Hamangiu
Anul apariției: 2020
Ediția: 1
Disponibil: aici
Descriere: Stiinta dreptului penal si mai ales cea a procedurii au nevoie de sprijinul unor discipline complementare, care sa duca la o justitie echitabila si adevarata.
Toti marii profesori penalisti au inteles si semnalat greutatea predarii dreptului penal, cand aceasta materie era intesata de notiuni, institutii si reglementari adiacente.
Cateva exemplificari pot face lumina. Codurile de procedura penala, inca de la codificarea napoleoniana, le-au insotit pe cele penale, dar ca materie de studiu nu constituiau o disciplina de sine statatoare.
Era si o vorba: „Procedura nu se invata la scoala, ea se insuseste in practica”. Intr-o formula mai putin academica, dar suculenta, studentul clama ca: „Procedura se fura!”. Alt exemplu: Profesorul de penal insira toate pedepsele din cod cu denumirile lor in materie de privatiune de libertate, amintind de: munca silnica, temnita grea, recluziune, detentiune, inchisoare corectionala si simpla inchisoare. Codul penal nu le explica si nici profesorul nu avea multe lamuriri de dat.
Clarificarile au venit din afara cand a aparut o stiinta penitenciara ori un drept executional penal.
De aici marea inovatie a profesorului Dongoroz, care isi incepea cursurile cu trimiteri spre probleme care necesitau o analiza si interpretare cat mai exacte ale normelor penale.
Modul in care se studia dreptul pana pe la mijlocul secolului trecut difera mult de felul in care studentul de ieri si cel de azi invata. Continutul stiintific al unei discipline se transmitea prin forme mai elevate. Profesorii scriau: tratate (de obicei in mai multe volume), monografii pe anumite institutii juridice, articole mai lungi sau mai scurte in revistele de specialitate, comentarii de speta din practica judiciara etc.
Cu toate acestea exista si o metoda foarte simpla ca un student sa aiba la indemana textul cursurilor transmise de la catedra, fara sa fi participat la vreo lectie (sa nu uitam ca prezenta la procesul de invatamant – cel putin la drept – nu era obligatorie).
La cursuri era invitat un stenograf. Mai greu se gasea acesta, caci putine persoane cunosteau respectiva forma de scriere. Stenogramele erau transcrise in pagini dactilo, care se litografiau apoi in numar mare de exemplare. Asa se explica si faptul ca primele cursuri ale profesorului Dongoroz contineau toate acele trimiteri care se refereau la metodele de interpretare a normelor juridice penale si care – illo tempore – erau mai greu de descifrat de catre neobisnuitii cu citirea legilor.
Cuvinte-cheie: metodologie, interpretare.
