Autor: Cristinel Ghigheci, Vlad Neagoe

Publicat în: Revista Dreptul nr. 7/2020

Rezumat disponibil onlineaici.

Rezumat: Articolul abordează problema desființării înscrisurilor rezultate din săvârșirea unei infracțiuni, vizând în principal procedura specială reglementată în art. 5491 C.pr.pen. Natura juridică a instituției desființării de înscrisuri rezultate din săvârșirea unei infracțiuni este aceeași, indiferent că aceasta este dispusă de instanța de judecată, în temeiul art. 25 alin. 3 C.pr.pen., sau de judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 5491 C.pr.pen.

În literatura de specialitate majoritară a fost îmbrățișată opinia potrivit căreia în cadrul procedurii desființării de înscrisuri reglementată în art. 5491 C.pr.pen. se poate desființa doar înscrisul privit ca instrumentum probationis, iar nu și operațiunea juridică atestată de înscrisul respectiv ca negotium juris. De asemenea, doctrina majoritară consideră că procedura desființării de înscrisuri se poate aplica doar în cazul săvârșirii unor infracțiuni de fals, nu și în cazul în care înscrisurile ar proveni din săvârșirea altor infracțiuni. Articolul de față încearcă să pună în discuție justețea acestor opinii doctrinare, aducând unele argumente în sensul că desființarea se referă și la operațiunea juridică (negotium) și poate privi și înscrisuri rezultate din săvârșirea altor infracțiuni, decât cele de fals.

Pentru susținerea acestor puncte de vedere au fost aduse argumente rezultate din modul în care a fost reglementată instituția desființării de înscrisuri în legislațiile românești anterioare și argumente rezultate din interpretarea textelor de lege în vigoare.

Problema prezintă importanță practică, deoarece sunt multe situații în care parchetul nu mai poate dispune trimiterea în judecată a autorului infracțiunii din care a provenit înscrisul ce se impune a fi desființat (din cauza decesului acestuia sau intervenirii prescripției răspunderii penale pentru această infracțiune), sesizând judecătorul de cameră preliminară cu cererea de desființare a înscrisului rezultat din această infracțiune. Or, de lămurirea aspectelor menționate anterior poate depinde soluția ce va fi adoptată de judecătorul de cameră preliminară.

Cancellation of documents in criminal proceedings – the special procedure in case of dismissal of charges

Abstract: The article addresses the issue of cancellation of documents resulting from the commission of a crime, mainly concerning the special procedure regulated in Article 5491 of the Criminal Procedure Code. The legal nature of the institution of cancellation of documents resulting from the commission of an offence is the same, regardless of whether it is ordered by the court of law, pursuant to Article 25 paragraph 3 of the Criminal Procedure Code, or by the judge of the preliminary chamber, pursuant to Article 5491 of the Criminal Procedure Code.

In the majority specialized literature it was embraced the opinion according to which within the procedure of abolition of documents regulated in Article 5491 of the Criminal Procedure Code only the document regarded as instrumentum probationis may be revoked, and not the legal operation attested by the respective document as negotium juris. Also, the majority doctrine considers that the procedure for the cancellation of documents can be applied only in case of committing forgery offences, not also in case the documents would come from committing other offences. This article seeks to question the correctness of these doctrinal opinions, bringing some arguments in the sense that the cancellation also refers to the legal operation (negotium) and may also concern documents resulting from the commission of offences other than those of forgery.

In order to support these points of view, there have been brought resulting from the way in which the institution of cancellation of documents was regulated in the previous Romanian legislations and arguments resulting from the interpretation of the legal texts in force.

The problem is of practical importance, because there are many situations in which the prosecutor’s office can no longer order the prosecution of the perpetrator of the offence which is at the origin of which the document required to be revoked (due to his death or the intervention of criminal liability for this offence), notifying the judge of the preliminary chamber with the request for the cancellation of the document resulting from this offence. However, the solution which will be adopted by the judge of the preliminary chamber may depend on the clarification of the previously mentioned aspects.

Keywords: documents; cancellation; prosecutor; preliminary chamber judge; ranking;