Materiale asemănătoare
- (Im)posibilitatea prelungirii dreptului de circulație în lipsa dovezii înlocuitoare cu drept de circulație ‒ în teorie și în practica judiciară
- O problemă controversată privind măsurile asigurătorii: concursul între executarea silită şi sechestrul aplicat în procesul penal
- Probleme de drept apărute în aplicarea noii legislaţii procesual penale
- Probleme de drept apărute în aplicarea noii legislații procesual penale
- Probleme de drept apărute în aplicarea noii legislaţii procesual penale
Autor: Mihaela-Angela Atanasiu
Publicat în: Themis nr. 1/2020
Disponibil online: aici
Rezumat: S-a născut o polemică în ceea ce privește încheierea prin care instanța de judecată urmează să se pronunțe asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, atât în cazul în care va respinge cererea, cât și atunci când o va admite. Controversa s-a născut întrucât, la o primă vedere pare că decizia CCR nr. 250/2019 vizează atât încheierile prin care instanța pune în discuție schimbarea încadrării juridice ridicată fie din oficiu, fie de procuror sau de părți dar menține încadrarea juridică, cât și pe cele prin care instanța, după punerea în discuție, dispune schimbarea încadrării juridice a faptei descrise în actul de sesizare. S-a conturat ideea că, ori de câte ori instanța se pronunță asupra unei cereri de schimbare a încadrării juridice, chiar dacă ea înclină în sensul menținerii încadrării date prin actul de sesizare, trebuie să întocmească o încheiere separată de hotărârea asupra fondului cauzei penale. Opinia contrară se bazează, în principal, pe argumentul că în toate cazurile în care instanța menține încadrarea juridică existentă în actul de sesizare nu poate exista o vătămare efectivă a dreptului la un proces echitabil sau a dreptului la apărare, împrejurare ce nu ar justifica pronunțarea unei hotărâri în acest sens.
Cuvinte–cheie: decizia CCR nr. 250/2019, schimbarea încadrării juridice, încheiere.