Autor: Mihai-Costin Toader

Publicat în: Revista Dreptul nr. 3/2020

Rezumat disponibil onlineaici.

Rezumat: Prezentul articol științific își propune să analizeze antinomia contravenție-infracțiune prin studierea incriminării faptei de tulburare a liniștii și ordinii publice. Astfel, legiuitorul, în cuprinsul art. 2, pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, incriminează contravenția constând în săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice. Pe de altă parte, conform art. 371 Cod penal, fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Se constată lesne, analizând comparativ, că există un paralelism al incriminărilor, ce își extrag seva din sfere de răspundere juridică diferită, revenind astfel interpretului judiciar dificila misiune de a distinge condițiile în care sunt angajate cele două forme de răspundere, respectiv dacă pot fi reținute ambele în mod simultan, succesiv sau aplicarea uneia dintre acestea atrage ipso facto înlăturarea celeilalte.

Dincolo de sublinierea diferențelor de conținut ale celor două incriminări, una de natură contravențională și cealaltă de natură penală, studiul își propune să elaboreze și soluții cu privire la rezolvarea raportului dintre răspunderea contravențională și răspunderea penală angajată prin săvârșirea unei fapte materiale identice sau în mod substanțial identică, atunci când anterior a fost atrasă o astfel de formă de răspundere în cauză. Această chestiune problematică va fi abordată din perspectiva aplicării principiului ne bis in idem, consacrat expres de art. 6 din Codul de procedură penală și de art. 4 din Protocolul 7 adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului, dar și ținând cont de art. 1 din O.G. nr.  2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ce reglementează un principiu esențial al atragerii răspunderii contravenționale. Dezlegarea acestei chestiuni de drept, poate guverna, de principiu, și alte materii, cum ar fi binomul infracțiune silvică-contravenție silvică sau infracțiune fiscală-contravenție fiscală.

În final, decelând substanța juridică a instituțiilor, în lumina reglementărilor interne și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, lucrarea de față poate contribui la cristalizarea unor soluții deja adoptate de practica judiciară sau la propunerea unei noi optici, și prin propagarea acesteia, în contextul digitalizării instrumentelor de exprimare juridică, să reprezinte un modest aport în interpretarea unor dispoziții legale frecvent întâlnite în practica judiciară.

Disturbance of public order and peace. Demarcation lines between contraventional liability and criminal liability

Abstract:  The present article aims to analyse the antinomy contravention – offence by studying the incrimination of the deed of disturbance of public order and peace. Thus, the legislator, within Article 2 point 1 of the Law No 61/1991 for sanctioning the acts of violation of certain norms of social coexistence, of the public order and peace, incriminates the contravention consisting in committing in public of obscene deeds, acts or gestures, addressing of insults, offensive or vulgar expressions, threats with acts of violence against persons or their property, which may disturb public order and peace or provoke the indignation of citizens or harm the dignity and honour thereof or public institutions. On the other hand, according to Article 371 of the Criminal Code, the act of the person who, in public, by violence committed against persons or property or by serious threats or injuries to the dignity of the persons, disturbs the public order and peace is punished by imprisonment from 3 months to 2 years or with fine. It is easy to find, comparatively analysing, that there is a parallelism of the incriminations, which extract their vigour from spheres of different legal liability, thus the judicial interpreter having the difficult mission to distinguish the conditions in which the two forms of liability are employed, respectively if both can be retained simultaneously, successively or the application of one of them brings about ipso facto the removal of the other.

Beyond emphasizing the differences in content of the two incriminations, one of contraventional nature and the other of criminal nature, the study aims to elaborate also solutions regarding the settlement of the relationship between the contraventional liability and the criminal liability engaged by committing an identical or substantially identical fact, when such a form of liability was previously drawn in that case. This problematic issue will be addressed from the perspective of applying the principle ne bis in idem, expressly enshrined in Article 6 of the Criminal Procedure Code and of Article 4 of the Additional Protocol No 7 to the European Convention on Human Rights, but also taking into account Article 1 of the Government Ordinance No 2/2001 on the legal regime of contraventions, which regulates an essential principle of engaging contraventional liability. The settlement of this matter of law can govern, in principle, also other matters, such as the binomial forest offence – forest contravention or tax offence – tax contravention.

Finally, detecting the legal substance of the institutions, in the light of the internal regulations and of the case law of the European Court of Human Rights, the present paper can contribute to the crystallization of some solutions already adopted by the judicial practice or at the proposal of a new optics and, through its propagation, in the context of digitization of the instruments of legal expression, to represent a modest contribution in the interpretation of legal provisions frequently encountered in the judicial practice.

Keywords: disturbance of public order and peace; ne bis in idem; offence; contravention; subsidiarity;