Autor: Hunor Kádár
Publicat în: Revista Dreptul nr. 10/2021
Rezumat disponibil online: aici.
Rezumat: În cuprinsul lucrării sunt relevate schimbările intervenite în jurisprudența C.E.D.O. în materia interogării martorilor acuzării ca urmare a pronunțării hotărârilor în cauzele Al-Khawaja și Tahery c. Regatul Unit, respectiv Schatschaschwili c. Germania. Autorul consideră că prin cele două hotărâri C.E.D.O. a revenit asupra fiecăreia dintre cele trei condiții impuse de propria jurisprudență pentru utilizarea ca mijloc de probă a „declarațiilor anonime”, stabilind tocmai opusul celor statuate prin jurisprudența sa anterioară în privința acestor condiții. Totodată, autorul subliniază că prin hotărârile analizate C.E.D.O. practic și-a schimbat în mod radical jurisprudența conturată în mai mult de 20 de ani. În continuare se procedează la prezentarea considerentelor reținute de C.E.D.O. în cele două cauze, după care autorul evidențiază contradicțiile vădite existente între aceste considerente și cele statuate de C.E.D.O. cu privire la aceleași aspecte în cauze anterioare. În final, autorul arată că, în ciuda contradicțiilor și inconsecvențelor arătate în cuprinsul lucrării, în prezent jurisprudența Al-Khawaja și Tahery – Schatschaschwili guvernează în mod exclusiv condițiile în baza cărora se determină dacă prin utilizarea declaraților „anonime” sau „neverificate” s-a încălcat sau nu garanția procedurală înscrisă în art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenție.
The new jurisprudential guidance of the European Court of Human Rights on the questioning of the prosecution witnesses
Abstract: The content of the paper reveals the changes in the E.C.H.R. case law occurred in the matter of interrogation of the prosecution witnesses following the pronouncement of the judgments in the cases Al-Khawaja and Tahery v. the United Kingdom, respectively Schatschaschwili v. Germany. The author considers that by the two judgments E.C.H.R. has returned to each of the three conditions imposed by its own case-law for the use as evidence of „anonymous statements”, establishing the exact opposite of those established by its previous case law on those conditions. At the same time, the author emphasizes that through the analyzed judgments E.C.H.R. has practically radically changed its case law outlined over more than 20 years. Next, it proceeds to the presentation of the grounds retained by the E.C.H.R. in the two cases, after which the author emphasizes the obvious contradictions existing between these grounds and those established by the E.C.H.R. on the same issues in previous cases. Finally, the author points out that, despite the contradictions and inconsistencies shown in this paper, presently the case law Al-Khawaja and Tahery –Schatschaschwili exclusively governs the conditions under which it is determined whether by using the „anonymous” or „unverified” statements it has been violated or not the procedural guarantee written down in Article 6 (3) d) of the Convention
Keywords: witness questioning; anonymous witness; unverified testimony; reliability of testimony; fairness of criminal trial; counterbalancing elements.
