Autor: Anca-Raluca Sas
Publicat în: Revista Pro Lege nr. 1/2017
Disponibil online: aici.
Rezumat: La prima vedere, instituția numirii unei alte instanțe pentru judecarea cauzei nu este susceptibilă să ridice probleme de natură practică. Totuși, analizând mai profund această instituție, mai ales prin raportarea la confluența ei cu instituția judecătorului de drepturi și libertăți, putem observa că se ridică unele probleme. Astfel, dilema judiciară apare în momentul înființării judecătorului de drepturi și libertăți care urmează să dea soluționarea cererilor și propunerilor de competența acestuia în etapa urmăririi penale, după care, anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv instanța de apel competentă, au dat o soluție în favoarea cererii procurorului de numire a unei alte instanțe de judecată a cauzei decât cea căreiaî îi revine competența să judece cauza în primă instanță, aceasta din urmă putând face referire la în cazul în care se va emite rechizitoriul. Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul noii instanțe va fi cel care va judeca cauza în primă instanță, acesta din urmă putând fi sesizat în cauza în care i se va emite rechizitoriul. Va fi judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul instanței nou numite sau din vechea instanță etichetat ca fiind pătat de parțialitate? Avem de părere că pentru prima variantă însă găsirea răspunsului nu este tocmai lipsită de eforturi analitice, după care se va observa studiul de față.
Cuvinte-cheie: competență; desemnarea altei instanțe pentru judecareaimparțialitatea cazului; judecătorul de drepturi și libertăți; regulator de competență
Abstract: At a first sight, the institution of appointing another court for judging a cause is not susceptible to raise problems of practical nature. However, analyzing more profoundly this institution, especially through reporting to it’s confluence with the institution of the rights and freedoms judge, we may observe that some problems are raised. Thus, the judicial dilemma appears in the moment of establishing the rights and freedoms judge which follows giving the solution of the requests and proposals of it’s competence in the stage of the prosecution, after which, previously, The High Court of Cassation and Justice, respectively the competent court of appeal, has given a solution in favour of the prosecutor’s request of appointing another court for judging the case than the one that the competence returns to judge the case in the first instance, this from the last one being able to refer to in the case in which it will be issued the indictment. It will be the rights and freedoms judge within the fresh appointed court that will judge the case in first instance, the latter being able to be referred to in the case in which it will be issued the indictment. It will be the judge of rights and freedoms within the newly appointed court or within the old instance labeled as being stained of partiality? We have the opinion that for the first variant, however finding the answer isn’t exactly lacked of analytical efforts, after which it will be observed the present study.
Keywords: competence; appointing another court for judging the case impartiality; the rights and freedoms judge; resettlement; programming of competency
