Necesitatea stabilirii corecte de către instanță a obligațiilor impuse persoanei condamnate pe durata termenului de supraveghere

Autor: Raul-Alexandru Nestor

Publicat în: 2022

Rezumat:

Dacă măsurile de supraveghere sunt expres și limitativ prevăzute de lege, în cazul obligațiilor prevăzute de art. 93 alin. (2) din Codul penal, instanța are un drept de opțiune, fiind însă obligatoriu ca una dintre aceste obligații să fie menționată în dispozitivul soluției de condamnare. În cazul obligațiilor reglementate de art. 93 alin. (2) lit. a), c) și d), exprimarea folosită de legiuitor nu poate fi caracterizată de echivoc, un curs de pregătire școlară sau de calificarea profesională, măsurile de control sau interdicția de părăsi teritoriul României, nefiind noțiuni care să creeze dificultăți cu ocazia punerii în executare, mai ales că alegerea uneia sau a mai multor obligații ar trebui să fie motivată de instanță prin raportare inclusiv la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din Codul penal.

În cazul obligației de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate, deși exprimarea este la fel de clară, legiuitorul nu reglementează expressis verbis competența exclusivă a instanței în individualizarea acestei obligații, oferind însă posibilitatea instanței de a opta între unul sau mai multe programe, în funcție atât de natura activităților infracționale deduse judecății, de personalitatea acuzatului, dar și de posibilitățile concrete aflate la dispoziția serviciului de probațiune competent.

Trebuie să remarcăm că legea nu permite pronunțarea unei hotărâri de condamnare care să conțină obligații alternative în sarcina persoanei condamnate, iar cu ocazia punerii în executare, alegerea obligației ce urmează a fi executată să reprezinte o chestiune de competența consilierului de probațiune responsabil de caz.

Prin urmare, considerăm că folosirea într-o hotărâre definitivă de condamnare a unei exprimări de tipul: ”obligă inculpatul să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate” este eronată, fiind o preluare tale quale a unui text de lege, persoana condamnată definitiv necunoscând câte astfel de programe va trebui să urmeze în perioada termenului de supraveghere, consilierul de probațiune putând considera că ar avea dreptul să stabilească numărul de programe de reintegrare socială derulate în absența unei precizări concrete a numărului de programe în chiar sentința pusă în executare.

Disponibil online: aici.

Cuvinte-cheie: atribuțiile consilierului de probațiune; autoritate de lucru judecat; competenta instanței; contestație la executare; obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate; Raul Alexandru Nestor; stabilire concretă a numărului de programe.

Abstract:

If the supervision measures are expressly and exhaustively provided by law, in the case of the obligations provided by art. 93 para. (2) of the Criminal Code, the court has a right of option, but it is mandatory that one of these obligations be mentioned in the operative part of the conviction solution. In the case of the obligations regulated by art. 93 para. (2) lit. a), c) and d), the expression used by the legislator cannot be characterized by ambiguity, a course of school preparation or professional qualification, control measures or prohibition to leave the territory of Romania, not being notions that would create difficulties when execution, especially since the choice of one or more obligations should be motivated by the court by reporting including the general criteria of individualization provided by art. 74 of the Criminal Code.

In the case of the obligation to attend one or more social reintegration programs carried out by the probation service or organized in collaboration with community institutions, although the expression is equally clear, the legislator does not expressly express the exclusive competence of the court in individualizing this obligation. , however, offering the court the possibility to choose between one or more programs, depending on the nature of the criminal activities brought before the court, the personality of the accused person, but also the concrete possibilities available to the competent probation service.

It should be noted that the law does not allow a conviction to contain alternative obligations on the convicted person, and on the occasion of enforcement, the choice of the obligation to be executed is a matter for the probation officer responsible for the case.

Therefore, we consider that the use in a final judgment condemning an expression such as: „obliges the defendant to attend one or more social reintegration programs carried out by the probation service or organized in collaboration with community institutions” is erroneous, being a takeover of a text of law, the convicted person not knowing how many such programs will have to follow during the supervision period, the probation counselor may consider that he would have the right to determine the number of social reintegration programs carried out in the absence of a concrete clarifications of the number of programs in the very sentence executed.