Autor: BRUTARU Versavia
Publicat în: Pandectele Romane nr. 3/2014
Disponibil online: aici.
Rezumat: Problema imputabilităţii în legea penală a generat, de-a lungul istoriei, multe controverse. Principalul scop al acestui studiu este să clarifice acest concept, în relaţie cu doctrina românească şi străină şi cu dispoziţiile noului Cod penal, intrat în vigoare prin Legea nr. 286/2009. Noul Cod penal introduce o nouă definiţie a infracţiunii ce conţine termenul de imputabilitate. Acest studiu se bazează atât pe opiniile unor autori străini privind conceptul de imputabilitate, imputare, cât şi pe opiniile unor autori români.
Potrivit iniţiatorului (Ministerul Justiţiei), justificarea pentru introducerea acestui concept în definiţia infracţiunii este: „o faptă pentru a atrage răspunderea penală nu trebuie numai să corespundă descrierii legale, să fie nejustificată, dar, de asemenea, fapta trebuie să poată fi imputabilă făptuitorului, aceasta înseamnă că fapta trebuie să poată fi reproşată acestuia”.
Pentru ca această imputabilitate să poată fi adusă în discuţie, sunt necesare anumite premise, şi anume: făptuitorul să fi avut reprezentarea acţiunilor sau inacţiunilor sale şi să poată fi stăpân pe ele (să nu fi acţionat în condiţiile iresponsabilităţii, intoxicaţiei sau minorităţii); făptuitorul să fi avut posibilitatea să acţioneze în conformitate cu cerinţele legale (să nu fi fost constrâns la comiterea faptei prevăzute de legea penală); făptuitorul să fi avut reprezentarea caracterului ilicit al faptei (să nu se fi aflat în eroare).
De asemenea, studiul este structurat în trei părţi: prima parte analizează nevoia de o definiţie a infracţiunii, a doua parte se referă la conceptul de infracţiune în dreptul românesc, a treia parte (cea mai extinsă) este dedicată trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii, cu o atenţie specială pentru imputare/imputabilitate.
Cuvinte-cheie: imputabilitate; imputare; normă de incriminare; acţiune/inacţiune; rezultat; caracterul ilicit al faptei.
Abstract: The issue of imputation in penal law generated, through out the history, many controversies. The principal aim of this study is to clarify this concept, both in relation with the Romanian and foreign doctrine, and with the new provisions of the new Penal code, enforced by the Law nr. 286/2009. The new Penal code introduces, a new definition of the offence, containing the concept of “imputability”. Our study is based both on the opinions of some foreign authors regarding the concept of imputability, imputation and Romanian authors.
According to the Initiator (Ministry of Justice) the main justification for introducing this concept into the offence definition was that “a deed, in order to bring upon criminal responsibility, must not only to correspond with the legal description, to be unjustified, but also, the deed, must be able to be imputable to the offender; that means, the deed could be reproached to the offender”.
In order to discuss this concept of imputation, there are necessary some premises: the offender must have had the representation of his/her actions or inactions and the lack of any duress (the offender should not have been irresponsible, intoxicated or an under aged). In addition, the offender must have known the illicit character of the deed when committing the offence (the lack of error).
Also, the study is structured in tree parts, fist beginning with the need for a definition of the offence, second part refers to the concept of offence in Romanian law; third part (the extended one) is dedicated to the essential features of the offence, with a special view on imputation/imputability.
Keywords: imputability; imputation; incrimination norm; action/inaction; result; illicit character of the deed.
