Autor: MOLOMAN Bogdan Dumitru
Publicat în: Pandectele Romane nr. 11/2014
Disponibil online: aici.
Rezumat: Existenţa unor situaţii conflictuale între părinţi sau între părinţi şi persoanele cărora le revine exercitarea autorităţii părinteşti sau la domiciliul cărora copilul minor are stabilită locuinţa – potrivit dispoziţiilor Noului Cod civil – a condus la apariţia unei infracţiuni cu o mare importanţă pentru minori, întrucât aceştia sunt retraşi din mediul familial şi social producându-le, uneori, prejudicii ireparabile.
În prezentul articol, autorul analizează infracţiunea de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului din perspectiva Noului Cod penal, plecând de la o prezentare succintă a acestei infracţiuni aşa cum aceasta era prevăzută de vechile legiuiri penale româneşti, respectiv de Codul penal de la 1936 şi Codul penal de la 1968. În urma analizei, se observă că noua reglementare a preluat ad litteram conţinutul art. 307 C. pen. de la 1968, cu o mică excepţie – legiuitorul Noului Cod penal nu a mai prevăzut în cuprinsul art. 379 faptul că împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, aşa cum era menţionat în mod expres în alin. (4) al art. 307 C. pen. 1968.
De asemenea, ţinând cont că infracţiunea analizată apare reglementată în aceeaşi formă sau într-o formă asemănătoare şi în alte legislaţii europene, autorul prezintă, pe rând, în mod succint, dispoziţiile Codul penal francez, italian, spaniol şi cel al Republicii Moldova.
În concluzie, se arată că este necesară modificarea primelor două alineate ale art. 379 noul C. pen., deoarece instituţia încredinţării minorului la unul dintre părinţi, odată cu abrogarea Codului familiei şi implicit cu intrarea în vigoare a Noului Cod civil nu se mai regăseşte în dreptul civil român.
Cuvinte-cheie: nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului; reţinerea unui minor; împiedicarea părintelui de a avea legături personale cu minorul; Noul Cod penal; Noul Cod civil; drept comparat.
Abstract: The existence of conflict situations between parents or parents and persons entitled to exert parental authority or at the domicile, where the minor child has his/her residence – according to the provisions of the New Civil Code – has led to the appearance of a crime that is very significant to minor children, as they are withdrawn from their familial and social environment, whereby damages occur, which are sometimes irreparable.
In this article, the author analyses the offence of non abidance by measures for child entrustment from the perspective of the New Criminal Code, starting from a brief presentation of this crime, as it was specified in the older Romanian penal laws, respectively by the Criminal Code of 1936 and the Criminal Code of 1968. Following this analysis, we observe that the new regulation has taken over ad litteram the content of art. 307 of the Criminal Code of 1968, with a small exception: the lawgiver of the New Criminal Code has not included in art. 379 the fact that the reconciliation of parties removes criminal liability, as it was expressly mentioned in par. (4) of art. 307 of the Criminal Code of 1968.
Also, since the analysed crime is regulated by the laws of other European states as well, the author succinctly enumerates the provisions of the Criminal Codes of France, Italy, Spain, and the Republic of Moldova.
In conclusion, we show that the first two paragraphs of art. 379 of the New Criminal Code need to be modified, because the institution of entrusting the minor child to one of the parents, with the abrogation of the Family Code and implicitly with the coming into force of the New Civil Code is no longer to be encountered in the Romanian civil laws.
Keywords: non-abidance by measures for child entrustment; restraint of a minor; preventing of the parent from personal contact with the minor; the New Criminal Code; the New Civil Code; comparative law.
