Autor: MATACHE Alexandru
Publicat în: Caiete de drept penal nr. 3/2017
Disponibil online: aici.
Rezumat: Calea spre recunoaşterea efectivă a unor principii fundamentale de drept penal şi de drept procesual penal a urmat, cel puţin odată cu semnarea Tratatului de la Maastricht, o evoluţie ascendentă în spaţiul unional.
Deşi principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei este unanim recunoscut ca fiind unul de bază pentru mecanismul de intervenţie al instituţiilor europene în materie penală, componentele acestuia nu se bucură, până în prezent, de o aplicabilitate constantă şi consecventă în jurisprudenţa Curţii de Justiţie. În această notă se înscrie şi principiul vinovăţiei (culpabilităţii). Cu toate că documente importante la nivel unional, precum Corpus Juris sau Manifestul referitor la politica penală europeană, au proclamat, de-a lungul timpului, necesitatea întrunirii elementului subiectiv în demersul de a aplica sancţiuni de natură penală, jurisprudenţa, alături de Comisia Europeană, tinde să sacrifice acest deziderat de fiecare dată când un „interes general”o impune sau când apreciază că nu ar exista impedimente cu respectarea proporţionalităţii. Promovarea unor modele de răspundere penală obiectivă poate fi cel mai uşor identificată în ipotezele în care UE se declară un garant al dreptului internaţional umanitar şi în cele în care sunt lezate interesele economico-financiare ale Uniunii. Această poziţie culminează chiar cu încurajarea statelor membre de a ignora instituţii de drept penale fundamentale şi de tradiţie în dreptul lor intern atunci când interesele unionale ar fi lezate.
Prin acest demers, autorul analizează dacă, din punct de vedere juridic, principiul culpabilităţii poate fi catalogat, de lege lata, drept unul fundamental la nivel european, şi supune atenţiei cititorilor poziţia inconstantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în această materie, trăgând un semnal de alarmă asupra evoluţiilor sinuoase identificate.
Cuvinte-cheie: principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei;vinovăţie; teoria infracţiunii; răspundere obiectivă; latura subiectivă în dreptul unional; demnitatea umană; confiscare; ignorarea dreptului intern.
Titlul lucrării în engleză: The inapplicability of the nulla poena sine culpa principle in the EU criminal law. The tendency towards strict liability endorsement
Abstract: The path to effective recognition of fundamental principles of criminal law and criminal procedural law followed, at least with the signing of the Maastricht Treaty, an upward trend in the EU’s space.
Although the principle of legality of criminal offenses and penalties is widely recognized as one of the basis for the intervention mechanism of the European institutions in criminal matters, its components do not enjoy, until now, of a steady and consistent application in the Court of Justice’s jurisprudence. This statement is also available, among others, when analysing the principle of culpability. Even if important documents at the EU level, such as Corpus Juris or Manifesto on European criminal policy,have been proclaiming, over time, the need to meet the element of guilt in the process of applying criminal law sanctions, the European Committee and case law tend to sacrifice this desideratum each time when a „general interest”recquires it or when it is appreciated that the compliance of the principle of proportionality is achieved. The exposure of certain models of strict liability can be most easily identified in cases in which the European Union declares itself a guarantor of international humanitarian law and in cases in which the economic and financial interest of the EU are violated. This standing culminates with the encouragement of the Member States to ignore the legal status of their national provisions regarding fundamental elements of their national criminal law each time the European interests are harmed.
As far as this issue is concerned, the author tries to submit to the audience a brief and chronological analysis of the nulla poena sine culpa principle’s valencies in the EU’s juridical area and to determine if this principle is a fundamental one for the EU’s criminal features or consists in a simple slogan that masks a growing tendency to promote different models of strict liability. Also, an important accent is put on the fluctuating case law of the Court of Justice in this area, with a constructive warning about its consequences attached.
Keywords: the principle of legality; culpability; criminal offences; a ‘strict liability Euro-crime’ dilemma; mens rea of Euro-crimes; human dignity; measures of forfeit; ignorance of national provisions.
