Autor: TRANDAFIR Andra-Roxana
Publicat în: Caiete de drept penal nr. 3/2017
Disponibil online: aici.
Rezumat: Incidenţa legislaţiei aplicabile în materia insolvenţei în cazul proceselor penale este din ce în ce mai importantă, problemele ridicate având consecinţe severe asupra drepturilor tuturor persoane implicate în cadrul unor astfel de proceduri. Includerea, în cuprinsul Legii nr. 85/2014, a mai multor prevederi exprese privind procesele penale, a creat o confuzie în rândul practicienilor cu privire la modalitatea de aplicare a acestei legi faţă de prevederile Codului de procedură penală, existând controverse cu privire la caracterul de normă generală al uneia sau alteia dintre legi.
În cadrul prezentului studiu sunt analizate aspecte precum soluţionarea acţiunii civile îndreptate împotriva unei persoane juridice aflate în insolvenţă (I), măsurile preventive (II), precum şi măsurile asigurătorii (III), atunci când persoana juridică faţă de care se dispun astfel de măsuri se află în procedura insolvenţei
Pe marginea primului punct, la ora actuală, există numeroase situaţii în care acţiunea civilă se desfăşoară împotriva unei persoane juridice în insolvenţă. Prin excepţie de la regula suspendării de drept a tuturor acţiunilor judiciare, extrajudicare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului, acţiunea civilă din procesul penal este soluţionată în condiţiile dreptului comun, chiar şi atunci când vizează o persoană juridică în insolvenţă. În cadrul acestei prime secţiuni este prezentat modul de înscriere a acestor creanţe, respectiv soarta lor în funcţie de momentul finalizării procesului penal în raport de procedura insolvenţei.
În continuare, este supusă atenţiei incidenţa măsurilor preventive în cazul persoanei juridice a insolvenţei. În primul rând, se aduc argumente în sensul că măsura preventivă a interdicţiei iniţierii sau suspendării dizolvării ori lichidării persoanei juridice nu se aplică în cadrul procedurii insolvenţei, pentru ca mai apoi să fie disecate alte două probleme ale reglementării actuale, şi anume posibilitatea contestării măsurilor preventive, respectiv durata pentru care se pot dispune asemenea măsuri faţă de persoanele juridice.
În fine, o ultimă parte este dedicată studiului măsurilor asigurătorii luate asupra bunurilor unei persoane juridice aflate în insolvenţă. Practica judiciară cunoaşte o serie de probleme recurente, ce decurg în special din prevederi nou introduse în legislaţie, probleme ce se referă la indisponibilizarea contului de insolvenţă şi la posibilitatea valorificării, în procedura insolvenţei, a bunurilor cu privire la care există măsuri asigurătorii dispuse de organele penale.
În concluzie, se arată că în materia legii insolvenţei dispoziţiile legale sunt clare şi oferă soluţii de principiu la numeroase probleme legate de procesele penale. Funcţionarea în practică a mecanismelor cuprinse în aceste dispoziţii legale este însă anevoioasă din cauza existenţei unei legislaţii secundare care contrazice texte cuprinse în acte având valoare superioară, precum şi din cauza unei reticenţe a organelor penale de a le aplica. Soluţia constă în – în opinia autoarei – nu în încheierea unor protocoale între diversele instituţii implicate, ci chiar în aplicarea corectă a legii.
Cuvinte-cheie: legea insolvenţei; procese penale; măsuri prenventive; măsuri asiguratorii; acţiunea civilă în procesul penal; confiscare; constituţionalitate; cont de insolvenţă; valorificare bunuri.
Titlul lucrării în engleză: The application of the insolvency law in criminal trials
Abstract: The applicability of the insolvency legislation in criminal trials is becoming increasingly important, as the issues which arise have severe consequences over the rights of everyone involved in such procedures. The incorporation, in Law no. 85/2014, of several provisions regarding criminal trials generated confusion among practitioners over the way this law applies in relation to the provisions of the Code of Criminal Procedure, with controversy over which one of the laws serves as lex generalis.
This study analyses aspects such as the resolution of the civil action against a legal person in insolvency (I), preventive measures (II), as well as asset freezing (III), when the legal person against which the measures are ordered is subject to insolvency.
Regarding the first issue, there are currently many situations in which civil actions are ordered against a legal person subject to insolvency. By exception to the rule of the automatic stay of all judicial or extrajudicial proceedings and of the enforcement measures for recovering debt, the civil action attached to the criminal trial is resolved under the general rules, even when a legal person in insolvency is involved. This first section concerns the manner in which debts are listed, as well as their fate depending on the moment the criminal trial ends in relation to the insolvency proceedings.
Next, the focus shifts on the preventive measures that can be imposed against a legal person in insolvency. First, it is argued that the preventive measure of the ban against starting or staying the dissolution or liquidation of the legal person does not apply in the insolvency proceedings, and then two more issues of the current regulation are dealt with, namely the possibility of challenging the preventive measures and the applicable time limit for such measures.
Finally, one last part is dedicated to the study of asset freezing of the properties of legal persons in insolvency. There is a series of recurrent issues in case law, arising especially from newly introduced provisions, issues regarding the seizure of the insolvency account and to the possibility of capitalisation, in insolvency proceedings, of the goods for which the criminal authorities ordered the asset freezing.
In conclusion, it is shown that the legal provisions in the field of insolvency are clear and offer principle solutions to numerous issues regarding criminal trials. However, the application of the mechanisms provided by the law of insolvency is difficult because, on the one hand, of secondary legislation which contradicts provisions in the higher-value provisions, and on the other hand, because of the reluctance of the criminal authorities in applying them. According to the author, the solution is not the conclusion of agreements between the authorities involved, but actually the correct application of the law.
Keywords: insolvency law, criminal trials, preventive measures, asset freezing, civil action in criminal trial, confiscation, constitutionality, insolvency account, capitalisation of goods.
