Autor: NIȚU Daniel
Publicat în: Caiete de drept penal nr. 4/2017
Disponibil online: aici.
Rezumat: Studiul de faţă reprezintă o sinteză a prelegerii susţinute de autor în cadrul conferinţei „Codurile penale la trei ani de la intrarea în vigoare”, organizată la Cluj-Napoca în 3-4 martie 2017, sub patronajul Facultăţii de Drept din Cluj.
Cronologic, au fost prezentate aspecte ca apariţia în peisajul juridic român a instituţiei confiscării extinse, condiţiile prevăzute de lege pentru a se putea dispune măsura, insistându-se pe elementele care particularizează instituţia în reglementarea Codului penal din 1969, respectiv a Codului penal actual. Prezentarea comparativă a instituţiei în cele două Coduri insistă pe elementele de diferenţă, ce teoretic nu ar fi trebuit să apară, în condiţiile în care printr-un unic act normativ (Legea nr. 63/2012) au fost transpuse dispoziţiile din dreptul european atât în legislaţia penală în vigoare la acel moment, cât şi în actualul Cod penal, în vigoare de la 1 februarie 2014. Importanţa sesizării eventualelor elemente de distincţie este relevată în cadrul următoarei secţiuni, când se prezintă unele discuţii din jurisprudenţa instanţelor şi a Curţii Constituţionale în raport de aplicarea în timp a legii penale mai favorabile.
O secţiune distinctă este dedicată analizei confiscării de la terţi, fiind supusă discuţiei Directiva 2014/42/UE privind îngheţarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunii săvârşite în Uniunea Europeană, respectiv status-quo-ul transpunerii acestui instrument normativ în dreptul intern. Ca o concluzie, autorul arată că – în ciuda comunicatelor oficiale – transpunerea Directivei este departe de a fi realizată, aspect evidenţiate inclusiv de procedura de infringement declanşată. Implementarea corectă şi completă a dispoziţiilor din normativul european impune o recalibrare fie a instituţiei sancţiunilor de drept penal în general, fie măcar o redefinire a măsurilor de siguranţă în dreptul penal, în sensul propus de altfel chiar în preambulul Directivei. Totuşi, diversele proiecte de lege propuse şi vehiculate se concentrează doar pe modificări punctuale pe măsura confiscării extinse, încearcă să reglementeze aplicarea tranzitorie a noilor dispoziţii, pentru a evita cenzura Curţii Constituţionale, dar omit cu desăvârşire să reglementeze elementul de maximă relevanţă impus de Directivă, şi anume, posibilitatea dispunerii confiscării în mod direct de la terţi.
Cuvinte-cheie: confiscare specială; confiscare extinsă; Codul penal din 1969; Codul penal actual; Legea nr. 63/2012; Curtea Constituţională; Directiva 2014/42/UE privind îngheţarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunii săvârşite în Uniunea Europeană; proiecte de lege; procedura de infringement.
Titlul lucrării în engleză: Extended confiscation. Confiscation. Third party confiscation
Abstract: The present study is a summary of the lecture given by the author at the “Three Years from the new Criminal Codes” conference organized in Cluj-Napoca on 3-4 March 2017 under the auspices of the Faculty of Law in Cluj.
Chronologically, aspects such as the regulation in the Romanian system of the institution of extended confiscation and the conditions provided by the law in order to order this are presented; afterwards, the analysis is focusing on the elements that characterize the institution in the regulation of the Criminal Code of 1969 and the current Criminal Code respectively. This comparative presentation of the same institution in the two Codes tries to underline the elements of difference, which theoretically should not have occurred, given that the provisions of European law have been transposed by the same Law no 63 of 2012 in both the criminal legislation in force at that time and in the current Criminal Code, in force since 1 February 2014. The importance of reporting possible items of distinction is highlighted in the next section, when problems from the case law of the court courts and of the Constitutional Court on the subject of the more lenient law are presented.
A distinct section is dedicated to the analysis of third party confiscation; the subject of discussion is Directive 2014/42/EU of the European Parliament and of the Council of 3 April 2014 on the freezing and confiscation of instrumentalities and proceeds of crime in the European Union and the status of its transposition in the domestic law. As a conclusion, the author points out – despite official communications – that the transposition of the Directive is far from being achieved, which is also highlighted by the ongoing infringement procedure. The correct and complete transposition of the provisions of the European instrument requires a recalibration either of the entire system of Criminal Law sanctions or at least a redefinition of the safety measures in the sense proposed in the preamble of the Directive. However, the various proposed and circulated draft laws focus only on particular amendments regarding extended confiscation and try to regulate the transient application of the new provisions in order to avoid censorship of the Constitutional Court, but completely omit to regulate the element of maximum relevance required by the Directive, namely the third party confiscation.
Keywords: confiscation, extended confiscation, Criminal Code of 1969, Criminal Code, Law no 63 of 2012, Constitutional Court, Directive 2014/42/EU of the European Parliament and of the Council of 3 April 2014 on the freezing and confiscation of instrumentalities and proceeds of crime in the European Union, draft laws, infringement procedure
