Autor: Roxana Beatrice TESLOVAN

Publicat în: Caiete de drept penal nr. 2/2016

Revistă diponibilă: aici.

Rezumat: Lucrarea de faţă încearcă o analiză a schimbărilor introduse de noul Cod de procedură penală în încercarea de a reconceptualiza fundamentul pentru o soluţionare în sens negativ dată de către procuror, decizie bazată pe considerente de oportunitate. Transferul de la conceptul de pericol social – ca emblemă a sistemului penal cu influenţe sovietice, la conceptul de oportunitate din sistemele adversiale nu a produs modificări majore în practică, dar în schimb a oferit o bază mai logică pentru o asemenea soluţie.

Principiul oportunităţii, prezent în common law, a fost recent europenizat, reconturat într-o asemenea manieră încât să corespundă necesităţilor înregistrate de organele judiciare, în special în gestionarea numărului mare de dosare, dar mai important – pentru evitarea pedepsirii acelora care, datorită lipsei periculozităţii ce caracterizează fapta comisă în concret nu merită o sancţiune. Articolul se axează în mare asupra felului în care principiul oportunităţii este perceput în sistemele adversiale în contrast cu modul în care acesta a fost implementat în ţările care au ca fundament dreptul continental.

Noua reglementare nu este la adăpost de critici, iar cea de-a treia secţiune a acestei lucrări are ca scop tocmai prezentarea necorelărilor şi a problemelor create de legiuitor, urmate de câteva propuneri privind îmbunătăţirea funcţionării acestui nou mecanism juridic. Ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale nr. 23 din 20 ianuarie 2016 şi a Ordonanţei de urgenţă nr. 18/2016 care au modificat art. 318 din Codul de procedură penală, forţa principiului oportunităţii a fost diminuată prin instituirea unei noi proceduri constând în confirmarea ordonanţei procurorului de către judecătorul de drepturi şi libertăţi.

Cuvinte-cheie: principiul oportunităţii; pericol social; lipsa interesului public; puterea discreţionară a procurorului; OUG 18/2016.

Titlul lucrării în engleză: Emergence of the opportunity principle – renouncing to prosecute

Abstract: This paper aims at an analysis of the changes that the new Criminal Procedure Code made in its attempt to reconceptualise the basis for the negative solution promoted by the prosecutor, a decision that can be made only on opportunity grounds. The shift from the concept of social danger – a remnant of the Soviet criminal system, to the adversarial precept of opportunity did not make any groundbreaking changes, but it did offer a more logical basis for such a solution.

The principle of opportunity, present in common law, has been Europeanized lately, shaped in such a way as to respond to the needs recorded by the judicial body, especially in managing the caseload, but also, and most importantly, to avoid punishing those who, due to the lack of danger that characterizes their crime, do not deserve a penalty. The article focuses on the way that the principle of opportunity is perceived in adversarial systems in contrast with the way that it is implemented in civil law countries.

The new regulation is not free of criticism, and the third section of this paper presents the miscorrelations and problems created by our legislator, followed by several ideas that aim to improve this judicial mechanism. Following the ruling of our Constitutional Court no. 23 of January 20th 2016 and OUG no. 18/2016 which modified Article 318 of our Criminal Procedure Code, the force of the principle of opportunity has been diminished by instituting a new procedure consisting in a mandatory confirmation of the prosecutor’s decision by a judge.

Keywords: principle of opportunity; social danger; lack of public interest; prosecutorial discretion; OUG 18/2016.