Autor: Gheorghiţă MATEUŢ
Publicat în: Caiete de drept penal nr. 2/2016
Revistă diponibilă: aici.
Rezumat: Reglementată în Codul de procedură penală în vigoare, în articolele 426-432, contestaţia în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care se urmăreşte, în principal, obţinerea anulării hotărârii penale definitive pronunţate cu încălcarea normelor de procedură. În linii mari, a fost păstrată reglementarea anterioară, modificându-se însă configuraţia pentru unele dintre cazurile anterioare şi introducându-se noi cazuri de contestaţie în anulare. În plus, unele aspecte privind titularii, cererea, termenul de introducere a cererii, instanţa competentă, admiterea în principiu şi procedura de judecare sunt reglementate parţial diferit.
Prezentul studiu prezintă contestaţia în anulare într-o perspectivă istorică şi de drept comparat, analizând succint reglementările existente în Franţa şi Belgia, precum şi sistemul din Statele Unite ale Americii. Deşi, în principiu, nu există o cale de atac corespondentă în aceste jurisdicţii, sunt însă prezente căi de atac cu caractere care le apropie de contestaţia în anulare.
În continuare, studiul se concentrează pe o analiză temeinică a cazurilor de contestaţie în anulare, arătând în ce măsură doctrina şi jurisprudenţa formată sub imperiul Codului de procedură penală anterior îşi păstrează actualitatea având în vedere modul de reglementare actual. Această analiză prezintă deosebită importanţă având în vedere faptul că legiuitorul are în vedere încadrarea acestei căi extraordinare de atac într-un cadru legal strict, care să fie în măsură să garanteze respectarea autorităţii lucrului judecat, principiu ce garantează stabilitatea ordinii de drept şi prestigiului justiţiei, asigurând totodată înlăturarea erorilor de procedură sau, în două cazuri anume prevăzute, erorile de judecată.
Studiul analizează şi reglementarea privind procedura în cazul contestaţiei în anulare, bazându-se pe jurisprudenţa recentă în materie şi anticipând posibilele probleme care ar putea să se ivească în practica judiciară şi propunând soluţii de lege ferenda pentru rezolvarea acestora. În plus, studiul mai surprinde şi incoerenţa actualei reglementări, numeroase neconcordanţe, omisiuni şi inadvertenţe care îngreunează interpretarea şi aplicarea noilor dispoziţii şi o situează la un nivel calitativ net inferior reglementării anterioare.
Cuvinte-cheie: cale extraordinară de atac; citare (nelegală); soluţie greşită; incompatibilitate; publicitatea şedinţei; participarea procurorului; participarea părţilor; participarea avocatului; audierea inculpatului; autoritate de lucru judecat; cerere scrisă.
Titlul lucrării în engleză: The challenge for annulment, between past and present, as regulated in the current Code of criminal procedure
Abstract: As regulated in the Code of Criminal Procedure currently in force, in articles 426-432, the challenge for annulment is an extraordinary remedy through which the applicant mainly intends to obtain the quashing of the final criminal judgement issued in breach of procedural rules. Broadly, the former regulation has been preserved; however, the configuration of some of the former cases provided for the challenge for annulment has been changed and new cases were added. Additionally, some aspects regarding the applicants, the request, the term for lodging the request, the competent court, the admission in principle and the trial procedure are regulated in a partially different manner.
This study presents the challenge for annulment from both a historical and a comparative law perspective, briefly analysing the existing regulations in France and Belgium, as well as the system of the United States of America. Although, in principle, there is no corresponding remedy in these jurisdictions, there are some remedies which share certain characteristics with the challenge for annulment.
Furthermore, the study focuses on a thorough analysis of the cases for the challenge for annulment, indicating to what extent the scientific literature and the case law formed under the previous Code of criminal procedure is still topical considering the current regulation. This analysis is of particular importance given the fact that the legislator aims to integrate this extraordinary remedy into a strict legal framework, in order to guarantee res judicata, a principle which secures the stability of law and order and the prestige of the judiciary, while ensuring the removal of procedural errors or, in two distinct cases, the errors in judgement.
This study also analyses the regulation of the procedure in the case of a challenge for annulment. Relying on recent case law and anticipating the problems which may arise in the judicial practice, it suggests lex ferenda solutions to these problems. Moreover, the study also captures the incoherence of the current regulation, the numerous inconsistencies, omissions and inadvertences which hinder the interpretation and application of the new law and situate it at a lower qualitative level than the prior regulation.
Keywords: extraordinary remedy; irregular summon; wrongful judgement; incompatibility; open court; participation of the prosecutor; participation of the parties; participation of the lawyer; hearing of the defendant; res judicata; written request.
